1 ianuarie, cea mai neplacuta zi din an

Tocmai m-am trezit pentru a doua oara in acest an si tot pentru a doua oara m-am trezit cu o durere de cap. Iar asta e doar unul dintre motivele pentru care nu sunt fanul zilei de 1 ianuarie.

Nu sunt singurul care nu se omoara dupa revelion iar de la an la an devin din ce in ce mai morocanos.

Pentru inceput, nici ziua de 31 decembrie nu e prea grozava. In primul rand, mintile luminate de la guvern ofera zile libere pentru 1 si 2 ianuarie, in loc sa ofere, asa cum ar fi mai logic, pentru 31 si 1. In felul acesta te poti trezi ca in ziua in care ar trebui sa faci pregatiri pentru Revelion, sa fii nevoit sa lucrezi pana seara.

Continuam apoi cu Revelionul in sine, o alta sarbatoare stresanta cand in loc sa poti sta acasa si sa te relaxezi, intrand in noul an facand ceea ce iti place, esti aproape obligat de societate sa faci ceva special. Trebuie sa iesi undeva sau macar sa chemi pe cineva la tine. Trebuie sa ai multa mancare si multa bautura. Trebuie sa asculti muzica si trebuie sa te distrezi.

Cele mai frumoase aminitiri legate de Revelion sunt cele din copilarie: ramaneam acasa, la bloc, si stateam pe afara cu restul copiilor. Aruncam petarde, ne jucam prin zapada sau ne dadeam pe gheata si, din cand in cand, o mai stergeam prin casa ca sa mancam ceva bun, dupa care ne reintorceam alaturi de prieten. Iar programele de la televizor erau chiar bune, de multe ori faceam cu totii pauze ca sa ne uitam la ceva anume, dupa care ne reintalneam si discutam cele vazute. Televiziunile se intreceau intre ele sa difuzeze ceva cat mai atragator si mai vedea si scenete amuzante de la Divertis, Doru Octavian Dumitru sau Vacanta Mare, din vremurile cand acestia chiar erau amuzanti.

Daca te uiti in ziua de azi la televizor, aproape totul se rezuma la manele, muzica lautareasca sau asistente imbracate sumar. Anul acesta am intrat, de exemplu, pe TVR 1, de pe internet, sa vedem la fix momentul anului nou, cu numaratoarea si restul conventiilor. Ne-am trezit insa cu taraful din Clejani care canta "Cucu", alaturi de o orchestra de vreo 10 oameni si 10 instrumente, din care se auzeau doar un tambal si niste tobe.

Si uite asa se duce si Revelionul si incepe sa se faca din ce in ce mai tarziu si te ia somnul. Gazdele nu pot sa adoarma pana nu pleaca, sau macar adorm, si restul invitatilor, invitatii parca s-ar duce acasa sa se culce, dar e jena aia care te impiedica sa pleci primul, precum si dificultatea cu care se gaseste un mijloc de transport.

Intr-un final ajungi acasa. E oficial 1 ianuarie. Apuci sa dormi, fragmentat, si incepi anul semi-obosit si semi-adormit. Cu putin noroc, in cateva zile poti reveni la regimul normal de somn. Dupa o noapte cu indopare, nici somnul nu e prea grozav si nici starea de sanatate. In clipa de fata sunt fericitul posesor al unei dureri de cap si nu, nu am baut aproape deloc alcool. Yupee!

S-a dus si sarbatoarea in sine. Deja s-au transmis urarile de bine, petardele si artificiile au fost consumate, cu exceptia catorva care acum te irita si iti bubuie in cap cand iti este lumea mai draga.

Ai face si o mancare normala dar nah, ce se intampla atunci cu resturile de mancare de la Revelion? Cineva trebuie sa le consume si pe acelea.

Paine proaspata sau aproape orice altceva gasesti cu greu pentru ca toate magazinele sunt inchise. Prietenii, de obicei, dorm la ora asta sau presupui ca dorm. Si oricum, ce ai putea discuta cu ei in afara de a face rasuflatele glume cu "a trecut un an de zile de cand..."

La televizor mai mult se recicleaza emisiunile din noaptea de dinainte, iar stirile sunt aceleasi din fiecare an. Noroc cu internetul.

Traiasca 1 ianuarie, cea mai nasoala zi din an.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii