The Revenant
The Revenant e filmul de care vorbește toată lumea în ultima vreme. Rar a mai fost o operă cinematografică atât de discutată iar totul e în contextul reprezentației lui Leonardo Di Caprio și a potențialelor sale șanse la un Oscar.
Bazat parțial pe o poveste reală, The Revenant ne relatează aventurile lui Hugh Glass (Leonardo Di Caprio), ghidul unei expediții de vânători, în căutare de piei de castor. După ce este atacat de un urs, e lăsat în urmă, crezându-se că nu va putea supraviețui. Fitzgerald, interpretat de talentatul Tom Hardy, se oferă voluntar să îl păzească până când își dă ultima suflare, doar că sfârșește prin a-i ucide fiul și a-l abandona în pădurea înzăpezită. Bineînțeles, Hugh refuză să moară și pornește în urmărirea acestuia.
The Revenant 2015 film poster" by Source. Licensed under Fair use via Wikipedia
Vizual vorbind, filmul e superb. Peisajele înzăpezite și sălbatice s-au combinat perfect cu frigul din cinematograf pentru o experiență semi-4D neintenționată. Iar performanța lui Di Caprio este într-adevăr remarcabilă. Se târăște prin zăpadă, prin ape, prin viscol, se adăpostește în interiorul unui cal mort pentru a nu muri de frig și mormăie neinteligibil în timp ce încearcă să supraviețuiască.
Paradoxal e că antagonistul, Fitzgerald, e tot un soi de supraviețuitor. La fel ca în True Grit, nu e un antagonist malefic, demn de un dispreț profund. Cel puțin nu inițial. Fitzgerald e sceptic, oportunist și lipsit de scrupule dar dacă poate fi acuzat de ceva atunci acel lucru este egoismul și lipsa de onoare. Iar acest lucru dăunează puțin filmului. Parcă apreciezi mai puțin efortul lui Di Caprio când cel pe care îl vânează e un soi de bădăran laș lipsit de repere morale.
Nici faptul că se vrea a fi un film artistic, de Oscar, nu ajută prea mult. The Revenant e prea lung. L-am văzut la Cinema împreună cu prietena mea și amândoi ne-am plictisit. În plus, în sala destul de plină, spectatorii își părăseau adesea scaunele pentru a se duce la baie. Cumva nu simțeai că pierzi mare lucru. Dezamăgirea plutea în aer, spre deosebire de atunci când am mers la The Martian, de exemplu, când nimeni nu scotea nici un cuvințel și toți, dar absolut toți, erau lipiți cu ochii de ecran, sorbind fiecare scenă.
L-aș băga în aceeași categorie cu The Hateful Eight. Asemeni lui, The Revenant e un film înconjurat de foarte mult hype însă prea puțin e meritat. Și tot asemeni lui, nu e neapărat rău, doar că generează așteptări foarte mari încât la final rămâi dezamăgit.
În ceea ce mă privește, probabil nu aș fi avut nimic de comentat dacă era cu jumătate de oră mai scurt. În condițiile actuale mi s-a părut prea lent. Dar în fond, ce știu eu... nu mă număr printre cinefilii care vorbesc despre regie, joc actoricesc sau imagini teatrale. Pentru profanii sinceri ca mine, a fost cam sec. Dar de meritat, merită, măcar pentru faptul că te poți lăuda că l-ai văzut.
