Aurora - de Kim Stanley Robinson

Kim Stanley Robinson este faimos pentru modul în care îmbină cu succes abordări realiste și tehnice cu emoții și trăiri umane. Citindu-i cărțile, rămâi adesea și cu informații concrete despre știința din spatele unor potențiale călătorii în spațiu, teraformări sau despre modul în care ar putea evolua societatea umană în viitor, iar Aurora nu face excepție.

Sursa imaginii: Goodreads

Într-o o navetă spațială câteva mii de coloniști pornesc spre Tau Ceti, unde îi așteaptă planeta Aurora, o potențială nouă casă pentru ei. Parte a generațiilor ulterioare, născuți și crescuți în spațiu, tot ce știu despre planeta-mamă Terra sunt doar povești iar Aurora e încă departe. Pentru coloniști, nava este casă.

Viața în spațiu e dificilă. Resursele sunt limitate și fiecare trebuie să se facă util. Probleme de geologie, agricultură, zoologie și sociologie apar la tot pasul iar menținerea unui ecosistem artificial viabil e o muncă sisifică. Devi, supranumită inginera-șef, e liderul neoficial al coloniștilor și persoana spre care toți se îndreaptă atunci când apare o problemă.

Povestea e spusă pe rând prin ochii lui Freya, fiica lui Devi, o adolescentă presată să calce pe urmele mamei și apoi prin cei ai navei. Sub îndrumarea și programarea aproape maternă a lui Devi, computerul cuantic de la bord ajunge să capete conștiință și să țină o evidență istorică a călătoriei.

La o primă vedere, Aurora pare o carte destul de standard pentru K. S. Robinson. Conține călătorii în spațiu și teraformarea unei alte planete, probleme legate de viața într-o navetă spațială și puternice comentarii sociale. Ce o face memorabilă este faptul că nu se axează pe călătorie în sine, pe terraformarea Aurorei sau pe inteligența artificială a navei. E un amalgam care acoperă puțin din fiecare subiect și care încearcă să răspundă de fapt întrebarii cine suntem, de unde venim și unde ne ducem?

Spre deosebire de cărți similare unde ideea de colonizare și terraformare e una optimistă, cărți scrise de însuși Kim Stanley Robinson, în Aurora atitudinea față de colonizare e una mult mai rezervată și mai realistă, axându-se și pe moralitatea acesteia și atrăgând atenția și asupra numeroaselor obstacole ce trebuie învinse.

Deși e una dintre cărțile mai slăbuțe ale lui K. S. Robinson (cu mențiunea că o carte slabă a acestuia e cu mult peste cărțile bune ale altor autori), tocmai această abordare unică o face să iasă în evidență și să fie memorabilă.