Zi de sărbătoare

Mi-ar plăcea uneori ca măcar o dată la câteva luni să putem avea o zi de nefăcut nimic.

O zi oficială de sărbătoare, ca la carte, nu tentativele actuale care nu păcălesc pe nimeni. Paște, Crăciun, Revelion? Ești mai stresat ca niciodată. Aleargă după mâncare, băuturi, fă pregătiri, fă curățenie, pregătește cadouri, organizează evenimentul... Te muncesc mai rău ca la muncă. Nu vreau d'astea.

O sărbătoare ca la carte ar fi una precum sabatul biblic. O zi în care să nu fii nevoit să muncești.

Magazine, mall-uri, biserici... toate să fie închise. Păstrăm doar spitalele și serviciile cu adevărat critice cum ar fi ale pompierilor și câteva mașini de poliție care să patruleze. În rest, cu câteva zile înainte pregătești tot ce ai nevoie, cumperi tot ce ai nevoie și când vine ziua magică... stai.

Nu te duci nicăieri - decât dacă vrei și îți face plăcere.
Nu gătești - decât dacă vrei și îți face plăcere.
Nu ieși din casă să cumperi nimic (și oricum nu ai putea, chiar dacă vrei, pentru că totul ar fi închis).
Nu te bate nimeni la cap să faci nimic - decât dacă vrei și îți face plăcere.

O zi pe care să ți-o petreci cum vrei, fără să te judece nimeni și fără să te întrerupă nimeni. În parc de dimineață până seara, în fața unui monitor la un super-sesiune de gaming, în fața televizorului binge-uind seriale sau filme sau pur și simplu lenevind și citind în pat.

Asta ar fi cu adevărat o zi de sărbătoare.