Would I Lie to You?

Britanicii au multe defecte și ciudățenii dar nimeni nu le poate contesta talentul la umor. Iar în categoria "umor" unul din produsele lor de top este game show-ul Would I Lie to You?.

L-am descoperit întâmplător pe YouTube, printre recomandările la un alt show (I Literally Just Told You, găzduit de inegalabilul Jimmy Carr). Clipul cu Best bits m-a convins rapid să îi dau o șansă așa că am început să urmăresc sezoanele pe YouTube, în ordine cronologică inversă.

Formatul e simplu, dar cu potențial. David Mitchell și Lee Mack sunt căpitanii de echipă, cărora li se alătură câte doi oaspeți în fiecare episod. Fiecare participant face mici dezvăluiri ciudate, jenante, amuzante și, în general, greu de crezut, iar echipa adversă trebuie să determine dacă persoana respectivă a spus adevărul sau o minciună.

Pentru a ridica la maxim potențialul de umor și improvizație, aceste dezvăluiri nu sunt comunicate în prealabil participanților ci sunt citite pe loc de pe cartonașe pregătite din timp de producătorii emisiunii.

Două subvariații ale jocului sunt "This is my..." și "Possesion". "This is my..." este un segment în care apare un invitat misterios, membrii primei echipe pretind pe rând că ei sunt cei care îl cunosc pe invitat, iar cea de-a doua echipă trebuie să ghicească cine a spus adevărul. În "Possesion", oaspeții scot dintr-o cutie un obiect cu o poveste interesantă, susțin că le aparține iar ceilalți trebuie să ghicească dacă e adevărat sau nu.

Sunt trei factori care fac acest show un hit. În primul rând, căpitanii de echipe sunt amândoi comedianți foarte talentați. În același timp, umorul și personalitățile lor diferă și se completează perfect.

David Mitchell e tipul nerdy, citit și membru al clasei de mijloc. Cu o voce ușor pițigăiată și replici inteligente, contrastează puternic cu Lee Mack, șmecherașul care scuipă poante pe bandă rulantă.

Lor li se alătură moderatorul Rob Bryden, cel de-al treilea pilon al show-ului și al doilea factor care face emisiunea un hit. Un umorist la fel de talentat și as al imitațiilor, e cel care introduce oaspeții, anunță rundele și ghidează invitații, fiind liantul care ține închegată formula.

Ultimii, dar nu cei din urmă, sunt invitații. Majoritatea sunt celebrități de categoria B din Marea Britanie, alți umoriști, actori, prezentatori TV, cântăreți, etc. Ce au în comun e prezența de spirit. Foarte rar s-a întâmplat să nu fie la fel de jucăuși și puși pe șotii precum cei doi căpitani de echipă.

Mulți dintre ei s-au dovedit a fi atât de populari încât au fost invitați înapoi de nenumărate rânduri (Bob Mortimer și Richard Osman sunt pe primul loc, cu câte 10 apariții fiecare).

Un singur lucru nu îmi place la Would I Lie to You?... De fiecare dată când văd câte un episod nu pot să nu mă întreb de ce nu avem și noi genul acesta de emisiuni?

Dacă Marea Britanie, cu toate defectele ei, abundă în umoriști carismatici și cu prezență de spirit, oferta noastră pare mult mai slabă. Îl avem pe Teo și pe amicii lui: Costel și Vio. Și Micutzu pare a fi sprinten la minte, poate suficient pentru un episod pilot autohton. Iar invitați, din fericire, cred că s-ar găsi și la noi fără probleme.

Dar asta este. De ce să plâng de lipsa unei imitații când mai am încă jumătate din episoadele originalului de văzut? După care, până producem ceva autohton la fel de bun, sunt sigur că găsesc alternative tot la britanici.