White Ward - Futility Report: black metal + jazz = love

Am căutat și ascultat la un moment dat Leviathan de la White Ward, o trupă ucrainiană de black metal, pe baza unui articol cu recomandări de piese. Nu a fost o piesă rea, mi-a plăcut dar parcă nu a ieșit așa mult în evidență. Era un black metal avantgardist standard, reușit dar fără să fie special.

Dar cu ocazia asta mi s-a strecurat trupa în algoritmul de recomandări din YouTube Music. Și în timp ce ascultam eu muzică la muncă liniștit, bam! începe Futility Report, de pe albumul cu același nume.

De mult nu am mai avut plăcerea să ascult așa un mix bun de black metal iar tot albumul e la același nivel calitativ (și celelalte trei scoase sunt ok, dar parcă nu la fel de bune).

Deși îmi place foarte mult black-ul, nu e un gen pe care să îl pot aprecia în forma pură decât poate cu rol istoric. E precum cafeaua, îl prefer "îndulcit" cumva sau combinat cu alte genuri. Symphonic black metal? Atmospheric black? DSBM? E ce trebuie! Blackened death metal? Gothic-ul cu tente de black, stil Tristania sau Draconian? Peste death sau gothic metal obișnuit!

La fel și muzica jazz. O apreciez dar nu e pentru mine și sunt rare melodiile care îmi plac. Dar când se combină cu alte genuri, iese ceva bun și black metal-ul nu face excepție. De fapt, așa numitul "black jazz" e un gen muzical consacrat. Există chiar și un album cu numele "Blackjazz" de la trupa Shining (norvegienii, nu cea a suedezului Kvarforth), iar Ihsahn, unul dintre fondatorii legendarei trupe de black metal Emperor, a experimentat și el cu genul producând capodopere precum Undercurrent.

Oricum, ca să nu o mai lungesc inutil, black metal + jazz = love, după cum spune și titlul acestui post. Dacă v-a plăcut melodia recomandată puteți încerca întreg albumul, e unul dintre rarele despre care se poate spune că dacă îți place o piesă, atunci îți vor plăcea toate.