What do you care what other people think? - de Richard Feynman

“Ce îți pasă ție de ce cred alții?”, se întreaba Richard Feynman în cadrul cărții cu același nume, What do you care what other people think. Și într-adevăr, de ce ți-ar păsa de ce cred alții? Ar trebui însă să ne pese de cum gândesc alții, oameni mari pentru care acest epitet nu se refera la statura lor fizică.

Poate fi fascinant să vezi raționamentul unui om de geniu, să înțelegi care sunt valorile sale, să afli în ce crede și de ce, și poate să tragi la rândul tău niște concluzii relevante. Richard Feynman este un astfel de om. Că este un fizician cu realizări importante, laureat al premiului Nobel, e ceva ușor de trecut cu vederea. Citindu-i însă gândurile și relatările realizezi cât de strălucitoare a fost mintea sa.

(sursa imaginii Goodreads)

Cartea conține o suită de amintiri, scrisori și memorii ale marelui fizician, unele cu o natură mai tehnică, unele amuzante, altele emoționante dar toate captivante.

Aflăm cum a copilărit și cum tatăl acestuia i-a deschis gustul pentru știință și i-a sădit pasiunea de a afla cum funcționează lucrurile, precum și uluitoarea poveste de dragoste dintre el și Arlene, prima sa soție. Când spun "uluitoare" o spun pentru că am fost realmente uluit de emoționanta relatare a acestuia.

Vorbim despre un fizician, un om de știință, care a recunoscut că nu a fost niciodată pasionat de partea umană, de literatură și de tot acest aspect estetic al lingvisticii. Și totuși am răsfoit virtual foile și am reușit să înțeleg tot ce a simțit acesta într-un mod care i-ar face geloși pe autorii de romane siropoase. Dar mai presus de toate, iubirea adevărată dintre ei, jucăușă dar mult prea tristă, romantică și totuși condimentată și de pasiunea pentru știință, a fost pur și simplu de necrezut. E genul de poveste care pare desprinsă dintr-o un film de dragoste sau o piesă de teatru, și nu din realitate.

O altă parte la fel de fascinantă, dar diametral opusă, a fost relatarea experienței pe care a avut-o în cadrul comisiei însărcinate cu descoperirea cauzei tragicului accident al navetei Challenger. Ciocnirea dintre omul de știință, de o onestitate brutală și impulsionat doar de curiozitate și modul birocratic și politic în care s-au desfășurat ședințele comisiei ar fi aproape kafkaesc dacă nu ar avea și o doză de umor.

Dacă ar fi să îl compar pe Feynman cu cineva, ar fi cu ironicul Mark Twain. Ambii par să fi avut aceeași atitudine directă și indiferență față de soartă precum și aceeași indiferență pentru nimicuri insignifiante. Diferența ar fi că dacă Mark Twain e genul de personalitate care te impulsionează să îți trăiești viața, Feynman te determină să îți dorești să afli mai multe despre viață și modul în care funcționează.

Regret că nu o să am niciodată șansa să îl ascult în realitate dar hei, pot fi optimist, am măcar atâtea dintre operele sale de citit...

Nobody ever figures out what life is all about, and it doesn't matter. Explore the world. Nearly everything is really interesting if you go into it deeply enough.

-Richard Feynman