Viața lentă de la țară - II

Locuiesc la periferia capitalei. Atât de la margine încât uneori, când plimb câinii sau alerg, ajung prin județul vecin. Cu toate acestea, am două Easybox-uri lângă mine, un cabinet medical veterinar care e mană cerească pentru pisicile noastre și o stație de tramvai.

Pentru nevoi de meșter (sau Dorel) am Dedeman la distanță de mers pe jos, la fel și un Penny, unde fac cumpărăturile. Farmacii cât cuprinde, două shaormerii, o pizzerie de cartier chiar bună și ieftină și o măcelărie.

Ca să mai schimb peisajul străduțelor când alerg, sunt doar 3.5 kilometri până în Parcul Tineretului și puțin sub 4 până în Parcul Carol (adică în jur de 20-25 de minute de alergare, numai bine cât să mă încălzesc).

Când am nevoie de ceva, dacă nu găsesc lângă mine, livrează Emag-ul fie în aceeași zi, fie în ziua următoare. Sunt răsfățat, ce să mai zic. Drept urmare, în urma unei "vacanțe" la țară, forțat de împrejurimi, m-am trezit scos cu brutalitate din bulă.

Mă gândeam să comand un media player TV pentru tatăl meu. Asta se întâmpla în noaptea dintre sâmbătă și duminică. Emag era setat pe adresa de livrare, ar fi sosit azi, undeva după ora 15. Cu livrare la Mizil, la un Easybox, ar fi ajuns marți, peste trei zile. Cu livrare prin curier? Dumnezeu cu mila...

Ok atunci, zic eu, hai să caut un magazin de electrocasnice prin oraș. Dau pe Google "Altex Mizil" și îmi găsește magazinul Albinuța, care pare mai degrabă un bâlci cu chinezării. Mai bine lipsă...

Alt exemplu. Sunt genul de om care are cu el pastile de cap dar două migrene neprevăzute mi-au mâncat două dintre cele cinci pastile de Nurofen. Dacă rămân fără mă așteaptă o cursă cu bicicleta de 5 kilometri până în Mizil. Iar dacă am nevoie o farmacie non-stop? Ei bine, să sperăm că nu voi avea nevoie.

Sigur, sunt și avantaje dar nu despre ele e vorba ci despre ieșitul din bulă. E bine să mai schimbăm peisajul din când în când și să nu luăm de bune toate avantajele cu care suntem obișnuiți.