Vestitorii toamnei

A venit toamna, acoperă-mi mâinile și picioarele cu ceva: cu pantaloni lungi și o jachetă.

Pentru mine vara sosește atunci când ies pentru prima dată dimineața la alergare în pantaloni scurți și tricou. Pe același principiu, toamna e anunțată nu de frunzele care cad ci de alergări matinale în pantaloni lungi și cu o jachetă peste tricou (sau un tricou cu mâneci lungi). Iar astăzi, 18 septembrie 2025, a cam venit toamna pentru mine.

După o zi ploioasă și mohorâtă, am simțit mirosul de toamnă cu o seară înainte când, ieșind cu câinii în pantaloni scurți și tricou, m-am întors după o jachetă. Și asta în pofida soarelui de pe cer.

Partea mai neplăcută e că odată cu toamna tind să vină și ploile. Deși am mai alergat pe ploaie, în special dacă era măruntă, nu e ceva ce fac cu plăcere și cu siguranță nu e ceva ce îmi doresc. Încet-încet o să se lase și întunericul iar alergările vor fi o idee mai neplăcute și mai neprietenoase, corvezi mai mari ca de obicei. Va veni și frigul, cu pantaloni și mai groși, bluze termice și jachete care să te protejeze de temperaturile scăzute. Apoi, treptat, le vom da jos la fel ca baba Dochia și ne vom întoarce la hainele de vară.

Iar celelalte semne tradiționale ale toamnei? Frunzele care cad? Pregătitul borcanelor de zacuscă și murături? Astea sunt pentru cine are timp de ele. Pentru restul e doar muncă, aceeași muncă de birou ce nu ține cont de anotimp și, în cazul meu, alergările care să contracareze efectul muncii de birou.

E un cerc, nici vicios, nici virtuos, în care se rotesc hainele și anotimpurile.