Un minut

Ce e un minut atunci când nu ai un ceas? O noțiune abstractă care se reduce la "puțin". Relativ, desigur.

Poți să fii șmecher și să trișezi. Cine are nevoie de ceas când poți număra singur? Dacă nu știi cât de lungi să faci paginile poți să încerci să adaugi o mie în față: o mie unu, o mie doi, o mie trei... Teoretic la o mie șaizeci se face minutul. Teoretic.

Cine a încercat să facă asta știe cât de epuizant și consumator de timp e să numeri în gând. Minutul nu trece cu o oarecare acuratețe, se pierde. Un minut din viață, șaizeci de secunde, irosite pentru a ține un soi de parastas minutului în sine. Cu ce scop?

Când ai un ceas e simplu. Îți vezi de viața ta, probabil cu ochii în telefon, irosind minutele în alt mod, și doar arunci din când în când cu ochii spre direcția ceasului, fie el în colțul ecranului sau la încheietură. Sunt ieftine aceste minute. Sunt mici fragmente, firimituri din timpul total pe care îl irosim.

Pe vremuri oameni aveau clepsidre. Mici formațiuni de sticlă în care puteai vedea în timp real cum se scurge nisipul, în milisecunde sau poate secunde, golind partea superioară și reamintindu-ți de cât de efemer e timpul.

În același timp, pe vremuri oamenii nici nu aveau la fel de multe treburi. Timpul se rostogolea în minute, ore, zile, până când cineva binevoia să îl bage de seamă. Cât timp mai este? Cât timp a mai trecut? Totul fără un ceas, desigur.

Se zice că Proust ar fi plecat în mod faimos în căutarea timpului pierdut. Singura pierdere era una de vreme pentru că timpul în sine nu se pierde. Un lucru pierdut, cel puțin în teorie, are o șansă să fie găsit. Nu și timpul. Odată dus, e dus, și tot ce rămâne în urma lui sunt fragmente de activități, presupunând că ai făcut ceva. Sau nimic.

Poți clipi prin viață. Copil. Adult. Bătrân. Puf! fără nimic între clipiri, fără urme, cu singurul impact asupra timpului în secundele clipite. Aproape de un minut. Cred... cine știe ce e un minut când nu ai un ceas?