Twisted Metal

Twisted Metal

Twisted Metal a fost la bază o serie de jocuri video foarte populare prin anii 2000, unde tot felul de personaje colorate se luptau între ele folosind mașini înarmate până în dinți într-un turneu organizat într-o lume post-apocaliptică. Auzisem de jocuri dar nu le-am încercat și drept urmare nici nu m-a interesat vestea că a fost adaptată într-o serie TV, mai ales că era pentru Peacock, o platformă care nici măcar nu e disponibilă la noi. Apoi am văzut review-uri pe Reddit cum că e chiar un serial foarte reușit și a răsărit pe contul de HBO Max. "Hai să vedem ce-o fi cu ea", mi-am zis.

Premiza era interesantă și pe gustul meu: într-un univers post-apocaliptic, John Doe, un șofer cu amnezie, e angajat să transporte un pachet misterios. Dacă îl livrează cu succes primește o șansă la o viață în lux și siguranță dar ca să reușească trebuie să străbată o țară plină de bande sălbatice, criminali zănatici și foarte multe pericole. Un soi de Mad-Max dar mai colorat și presărat cu mult umor negru.

Actorii inspirau și ei încredere: John Doe e interpretat de Anthony Mackie (noul Captain America) și tot într-un rol principal o avem pe Stephanie Beatriz, faimoasă pentru rolul din Brooklyn Nine-Nine, și o actriță foarte talentată de comedie, precum și pe Will Arnett ca vocea lui Sweet Tooth, un clovn criminal.

Producătorii au luat decizia de a începe cu un prim sezon în care să introducă universul și personajele, concentrându-se pe povestea lui John Doe și a lui Quiet, dar fără a ignora scenele de urmări cu mașini și pasiunea generală pentru autovehicule a protagoniștilor și antagoniștilor. În felul acesta fanii seriei au primit, cred, ceva familiar, și au putut și să se concentreze pe o poveste care să atragă publicul larg.

Cum au avut un buget decent și drept urmare și efectele vizuale au fost bune, scenariștii și-au făcut treaba și au introdus un umor negru și violent aproape scos din desene animate, a ieșit un serial post-apocaliptic distractiv care nici nu a pierdut spiritul seriei de jocuri dar nici nu a băgat direct spectatorii noi într-un fir narativ greu de urmărit fără să ai deja anumite cunoștințe.

Pariul le-a reușit pentru că serialul s-a bucurat de succes și a primit un al doilea sezon (probabil și un al treilea) unde au putut face în sfârșit dreptate jocurilor și au bazat sezonul pe turneul Twisted Metal. Altfel a intrat un turneu când ai deja niște personaje cu care ești familiarizat și un univers pe care ai apucat să îl explorezi.

A ieșit o chestie grozavă, care stă pe propriile picioare dar e simultan și una dintre cele mai bune adaptări TV ale unui joc video. E de neratat pentru cineva care își dorește un Mad Max mai zănatec, cu mai mult umor negru și personaje memorabile.