Tras la poartă

O vorbă de duh din fotbal spune că "ai, n-ai mingea, tragi la poartă". Așa și eu: am, n-am subiect, scriu pe blog. Să fie bine ca să nu fie gol, ca să parafrazez altă vorbă de fotbalist.

După alegeri pe de o parte e ciudat să nu vorbești despre asta. Pe de alta... s-au irosit atâtea cuvinte pe tema asta încât orice altceva ar fi mai constructiv. Și poate că asta e un lucru bun.

Faptul că după o zi de exit-poll-uri, proiecții, rezultate parțiale și finale senzația e una de oboseală, resemnare, ceva mai multă oftică și doar un strop de bucurie nu e un lucru bun. Dar nu e nici un lucru rău.

Rău era dacă se intra în panică și apatia era înlocuită de un sentiment de disperare sau de presiunea de a face ceva urgent. Să te agiți, să suni lumea, să te organizezi pentru turul doi, să convingi... Dar nu e. Nu încă. E doar same old, same old, cum zic anglo-saxonii.

Un alt ciclu electoral, un alt circ și mai puțin pâine. Era totuși fain ca șuturile astea în fund deghizate ca pași înainte să fie de fapt șuturi la poartă. Poate că au și fotbaliștii înțelepciunea lor.