The Paper Tigers

Am un respect deosebit pentru filmele fără mari pretenții dar care știu ce vor să fie, îți prezintă o premiză și apoi se țin de ea fără să te dezamăgească. Nu sunt decât rareori excelente și aproape niciodată capodopere, dar sunt cinstite și pentru cine știe la ce să se aștepte, își ating scopul. Un astfel de film este The Paper Tigers, o comedie americană cu arte marțiale din 2020, cu un buget... de buget, dar care livrează o experiență de zile mari.

Trei tineri foarte talentați la arte marțiale ajung adulți plictisitori, fără condiția fizică de odinioară. Moartea subită a fostului lor maestru îi reunește și trebuie să lase dușmăniile din trecut pentru a-l onora pe cel care le-a fost ca un tată.

Filmul a fost produs de oameni care iubesc artele marțiale și filmele clasice din acest gen iar asta se simte. The Paper Tigers combină comedia cu scenele de kung fu așa cum nu am mai văzut (personal) de pe vremea când Jackie Chan era la modă. Se simte ca un amestec aproape uniform de genuri: partea comică e realmente amuzantă, cu multe scene sau replici memorabile iar partea de arte marțiale ("gung fu", aș cum e numită în film) e tratată cu respect și e luată în serios.

Dar dacă la capitolul filme cu arte marțiale nu mai sunt la curent, pot să apreciez în schimb comedia. Puteau să meargă pe ruta ieftină a glumelor generice (ha ha, au îmbătrânit și nu mai sunt în formă) dar umorul e mult mai abundent și mai divers, în special toate scenele care îl implică pe Carter, fostul lor rival din copilărie.

Nici partea cinematografică nu e rea deloc. Începutul, cel puțin, în care se prezintă vremurile lor de glorie, e unul dintre cele mai bune începuturi de film pe care le-am văzut vreodată. Artistic, la obiect, prezintă personajele, te face să te atașezi de ele și îți arată și ce fel de film va urma. M-a atras încă din primele minute și nu a reușit să mă plictisească până la final.

Dacă ideea de "comedie cu arte marțiale" vi se pare tentantă atunci încercați The Paper Tigers. Nu cred că vă va dezamăgi.