Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
-Liniște, liniște în sală!, se auzi un țipăt indignat. Mesajul, venit din reflex și necorespunzător realității, căci nu se aflau într-o sală, ci într-un parc, își făcu efectul. Profitând de vremea bună, membrii societății se adunseră în mijlocul naturii pentru noua lor întrunire iar după vorbăraia inițială se instală și
Aberatii
Apocalipsa nu a venit nici subit, nici spectaculos. Nu e existat un meteorit gigant, un atac cu bombe nucleare sau o plagă nemaiîntâlnită. Nu, pur și simplu lucrurile au început să se deterioreze treptat până când civilizația a încetat să mai existe într-o formă... civilizată. Pe măsură ce lucrurile se
Aberatii
-Ați văzut meciul aseară? își întrebă Ionel vecinii. Erau în fața blocului, lângă boxe. Fundurile lor leneșe se lăfăiau pe scaunele arse de soare și tocite de ploaie. Ca un soi de cavaleri mitici, stăteau în jurul unei mese jerpelite dar rotundă, păzind dozele de bere. Era vară, era cald
Aberatii
Deși avea aproape 80 de ani, bunicuța se ținea bine pe picioare și încerca să rămână la curent cu tehnologia. Trecuse de la strigat la poartă la telefon cu roată, apoi cu butoane și, mai nou, la telefon pe care apăsa cu degetul. Minune mare cu tehnologia asta! Avea chiar
Aberatii
Ca președinte, Ion Ionescu n-a fost nici bun, nici rău. Pur și simplu a fost. Ales de pe poziția răului cel mai mic, nu a fost corupt din cale afară, nici ahtiat după putere. Tot ce și-a dorit a fost să își termine cât mai rapid mandatul și să beneficieze
Aberatii
Barca pe valuri plutea. Era în mijlocul oceanului, înconjurată de apă în oricare direcție ai fi privit. Adierile vântului o legănau când la stânga, când la dreapta, când în față, când în spate. Din punctul de vedere al bărcii era fix în centrul oceanului, de-a pururi și de-a pururi. Din
Aberatii
Pe lângă plopii fără soț, adeseau au trecut. Vecinii toți îi preferau, din varii motive. O parte, cei singuri, o făceau pentru un soi de camaraderie. Nici ei nu aveau soț, sau soață. Înțelegeau singurătatea, înțelegeau cum e să nu ai pe nimeni așa că preferau compania plopilor care erau
Aberatii
Tânărul Ciucă nu avea nici un talent, vis sau pasiune. Nu venea nici dintr-o familie înstărită, cu relații și nu era special în vreun fel. Așa că pentru a-și asigura un viitor a făcut ceea ce ar fi făcut orice altă persoană aflată în ipostaza sa: a intrat în armată.
Aberatii
În urmă cu vreo 15 ani înainte să se nască Mirel, o mână de oameni mai norocoși au început să primească superputeri aleatorii. Fenomenul a continuat, cu aceeași raritate, iar el a avut șansa de a veni pe lume într-o societate în care supereroii și super-răufăcătorii erau o realitate. Nu
Aberatii
În timp ce se întorcea din bucătărie, Dorin se împiedică de covor iar cana cu apă din mână i se făcut țăndări. -Oooof, și era cana mea preferată, se plânse el, nimănui anume. Maică-sa, care era în sufragerie urmărind o telenovelă turcească, îi răspunse instant. -Ulciorul nu merge de multe
Aberatii
Mihaela locuia la oraș, bunica ei la țară și odată la câteva săptămâni mergea să o viziteze. I-ar fi plăcut să o vadă mai des, bunica nu o punea să facă teme, îi dădea prăjituri (uneori și bani, dar pe furiș) și, cel mai important, o făcea să se simtă
Aberatii
-Bună dimineața, rază de soare! îi urau florile. Dar raza de soare nu le băga în seamă. Nedormită și cu cearcăne la ochi, raza de soare era morocănoasă și fără chef de conversație. Și-ar fi dorit câteva ore suplimentare de somn dar primea în schimb un univers plin de voie