Strands of Sorrow, de John Ringo
Dupa o asteptare relativ scurta, am terminat si seria Black Tide Rising, a lui John Ringo, despre care am scris acum ceva vreme. Strands of Sorrow, este a patra si ultima carte din serie si a fost publicata recent.
(sursa imaginii: Goodreads)
A fost un final destul de grabit pentru serie si s-a elaborat destul de putin partea de sfarsit a cartii, deznodamantul cu alte cuvinte, fix cand actiunea incepuse sa redevina captivanta.
Lucrurile ar fi putut fi mult mai interesante daca nu s-ar fi insistat atat de mult pe Faith, pustoaica-Rambo de 14 ani. Faith primeste un tank roz de ziua ei, Faith se cearta cu personal militar salvat care nu reuseste sa vada dincolo de varsta ei, Faith isi conduce echipa de marines in lupta cu zombies... Restul personajelor apar putin spre deloc.
Farmecul seriei a constat in abordarea inedita a unei apocalipse zombie: in primul rand, procesul de raspandire al bolii a fost tratat realist, iar in al doilea rand, procesul de recucerire a lumii a fost tratat iarasi cu mai mult realism, insistandu-se pe reorganizarea fortelor armate ce au supravietuiti, in locul clasicelor povesti cu grupul de supravietuitori culesi de pe strazi. Bineinteles, nu a lipsit din aceasta parte, doar ca nu pe ea s-a concentrat seria.
Mi-ar fi placut ca Faith sa isi pastreze un rol central si nu rolul central, pentru ca este totusi un personaj carismatic, dar se pare ca a reusit sa acapareze seria. Din acest punct de vedere, poate ca o trilogie ar fi fost mai buna.
Chiar si asa, desi nu am fost incantat de carte, nu ma pot declara nici nemultumit. Povestea a fost incheiata intr-un mod satisfacator, iar eu am mai bifat o serie de carti citita.
Tragand linie, Black Tide Rising e totusi o serie buna per total, dar nu as recomanda-o decat fanilor genului.
