Societatea Românilor Indignați

Societatea Românilor Indignați
Photo by Andre Hunter / Unsplash

-Liniște, liniște în sală!, se auzi un țipăt indignat.

Mesajul, venit din reflex și necorespunzător realității, căci nu se aflau într-o sală, ci într-un parc, își făcu efectul. Profitând de vremea bună, membrii societății se adunseră în mijlocul naturii pentru noua lor întrunire iar după vorbăraia inițială se instală și liniștea necesară desfășurării ședinței.

-Ne-am adunat aici, își începu discursul președintele societății, pentru a face un bilanț al activității noastre și pentru a decide ce vom face în continuare.

Societatea Românilor Indignați, organizație cu o vechime respectabilă, le permitea bunilor români să se indigneze la comun pe tema problemelor curente. Rând pe rând s-au indignat din cauza politicienilor, a rezultatelor la fotbal, a destrăbălării tineretului dar și a nesimțirii bătrânilor, a temperaturilor, a taxelor și a multor altor lucruri indignante. Pasionați cu toții, depuneau mult efort pentru a acoperi toate potențialele subiecte. Pionieri în domeniu, aveau grijă să se întrunească periodic pentru a descoperi motive noi de indignare, mai puțin cunoscute publicului larg.

Profesioniști fiind, indignările lor nu erau ațintite indiscriminant asupra oricărui lucru care le trecea prin cap. Procesul indignării era unul bine documentat, cu etape bine stabilite și începea cu analiza știrilor. Se alegea știrea cea mai interesantă, apoi începeau pe rând să o disece, să își dea cu părerea și să propună soluții.

Ședințele lor erau cu adevărat spectaculoase. Cu greu puteai să rămâi calm ascultându-i. Nu, omul de rând care i-ar fi auzit accidental li s-ar fi alăturat, ar fi strâns mânios din pumni și ar fi blestemat la unison forțele malefice. Ar fi propus apoi soluții, ar fi organizat marșuri de protest și ar fi jurat să lupte din greu împotriva mârșăviilor care îl indigau. Apoi, asemeni celorlalți membri, ar fi luat-o de la capăt în ziua următoare, căutând un alt motiv de indignare și uitând complet de precedentul.

Ultima dată s-au indignat pe faptul că există un Serviciu Român al Informațiilor, ce se întâmplă să aibă aceleași inițiale. Dar nu confuzia ce putea să apară în rândul cetățenilor îi deranja, cât existența unei organizații ce se mulțumea doar cu informarea, fără a se indigna ulterior de faptele descoperite.

Mai informați decât S.R.I-ul, nu era zi în care membrii societății să nu capete noi motive pentru a fi indignați, iritați, deranjați, enervați, supărați, mâniați, revoltați, necăjiți și nemulțumiți. Oprobriul lor era chiar mai mare dacă nu găseau motive.

Chiar și un politician perfect și cinstit, pus pe treabă, tot ar fi fost criticat. Pentru că sigur a furat, doar e politician, iar dacă nu există dovezi înseamnă că a furat în profunzime, cu o conspirație adâncă, sprijinit de statul paralel dar și de S.R.I.-ul ăla fals, care le furase inițialele.

Paradoxal, cei mai hoți dintre politicieni erau cel mai menajați din simplul motiv că erau deja fumați ca subiecte de discuție. Și nu doar ei... adevărul era că marea majoritate a subiectelor de indignare se tot repetau și devenise simultan frustrant și plictisitor să te indignezi iar și iar și iar din aceleași motive. Drept urmare, ședința menționată la început.

Odată liniștea stabilită în sală, președintele a început să prezinte bilanțul: nimic.

În toți anii de când exista Societatea Românilor Indignați nu au reușit să schimbe nimic, să influențeze nimic, să facă nimic. Inadmisibil!

"Nu se mai poate așa ceva!", vuiau vocile prin sală, pline de indignare.

"Trebuie să se schimbe ceva, nu mai putem continua!", au concluzionat în cor.

După ore în șir de dezbateri, au reușit să vină cu ideea salvatoare. Să fii indignat nu rezolva nimic, asta era clar. Erau necesare acțiuni concrete, cu efect direct. Era necesar ca toată energia negativă să fie convertită în energie pozitivă. Era necesar să facă ceva!

Drept urmare, cu surle și trâmbițe, S.R.I., Societatea Românilor Indignați, a fost închisă și s-a format o nouă societate: S.P.P. - Societatea de Plângeri și Petiții.

Pentru prima dată nu mai era nimeni indignat. Urmau să facă petiții online, schimbarea era în aer!