Și a murit Chuck Norris...

"A murit Chuck Norris" îmi spune prietena mea.

Nu vorbim foarte mult în timpul zilei. Lucrăm amândoi de acasă, din aceeași cameră. Ea cu apelurile ei, eu cu call-ul meu zilnic, suntem fiecare cu ale lui și nu comunicăm decât lucruri practice sau mici update-uri importante cum ar fi o pisică ce doarme cu burta în sus (sau vești precum moartea lui Chuck Norris, bănuiesc).

Intru pe Reddit și da, a murit Chuck Norris. E până și pe Hotnews, pe prima pagină. Un pic mai târziu aflu că a murit Chuck Norris și în call-ul de la muncă dar și pe chat, pentru orice eventualitate. Și pe grupul de Pokemon Go de pe WhatsApp se anunță vestea.

Dincolo de valoarea de entertainment, vestea mă lasă rece. Pe de o parte, am înțeles că era destul de mizerabil ca om, cu un set de valori și repere morale mai ciudate. Pe de alta, a fost o parte importantă a copilăriei mele, alături de alți monștrii sacri precum "Vandam", "Bruzli", "Chichi Cean" sau Arnold. Când aveai doar două-trei canale TV și alegeri limitate, un film cu Chuck Norris era semnul unei seri distractive. Deci și cu rele, și cu bune... în medie iese că sunt indiferent la moartea lui.

Mor și glumele cu Chuck Norris, care oricum erau cu un picior în groapă. O pierdere notabilă dar nu la fel de mare ca pierderea glumelor cu Iliescu.