Seria "Poseidon's Children" - de Alastair Reynolds

O saga futuristă a unei familii ieșite din comun, o poveste misterioasă, roboți inteligenți, extratereștrii și o perspectivă inedită asupra viitorului. Cu astfel de ingrediente, e greu ca seria Poseidon's Children să nu iasă în evidență. Scrisă de cunoscutul autor britanic Alastair Reynolds și compusă din Blue Remembered Earth, On The Steel Breeze și Poseidon's Wake, trilogia e memorabilă și provocatoare.

coperta "Blue Remembered Earth"
sursa imaginii: Goodreads

Atunci când faimoasa lor bunică, Eunice Akinya, moare, Geoffrey și pe Sunday, frate și soră, se văd propulsați de testamentul ei într-o călătorie plină de peripeții prin întreg sistemul solar, pentru a descifra un mister care promite să schimbe soarta întregii omeniri. Odată misterul deslușit, e rândul urmașilor acestora să ducă mai departa făclia de exploratori, punând clanul Akinya într-un rol central în viitorul umanității.

Deși nu e o serie excepțională din punct de vedere literar și cu personaje fie exagerate, fie nememorabile, Poseidon's Children beneficiează de câteva idei ce mi s-au părut excepționale.

În primul rând, acțiunea se desfășoară într-un viitor nu foarte îndepărtat, pașnic și prosper, în care omenirea a scăpat de războaie și de problemele schimbărilor climaterice prin implementarea unui Mecanism global de control. Aproape toți oamenii, dar și unele animale, au încorporate extensii cibernetice prin care orice comportament antisocial, cum ar fi furtul sau violența, este blocat de la distanță.

Acest concept al bunăstării versus liberă alegere este prezentat în mod accentuat în prima carte, cu păreri diferite venind de la personajele din carte, atât pro, cât și contra și e unul dintre aspectele care face seria să merite citită.

coperta "On The Steel Breeze"
sursa imaginii: Goodreads

În al doilea rând, e prima dată când civilizația dominantă dintr-un roman SF este una africană (raportat la lecturile mele). Deși nu se insistă în mod special pe acest lucru, cultura africană fiind menționată fugar și doar elefanții jucând un rol crucial, rămâne o gură de aer proaspăt într-un peisaj dominat în mod tradițional fie de americani, fie de chinezi. E bine să mai schimbi perspectiva din când în când.

În al treilea rând, alături de deja stereotipicile puteri clasice, Poseidon's Children introduce și o fictivă alianță a Națiunilor Acvatice. Beneficiind de tehnologii medicale avansate, din ce în ce mai mulți oameni aleg să trăiască sub ape, modificându-și fiziologia. E o idee interesantă, tratată într-un mod serios, nefiind o bucată de fan-service destinată amatorilor de "sirene".

coperta "Poseidon's Wake"
sursa imaginii: Goodreads

E drept, povestea în sină e destul de mediocră și nici personajele nu impresionează (poate cu excepția lui Eunice). Dar combinația de concepte realizează un mix provocator ce propulsează seria pe lista de lectură a oricărui fan de SF serios.

Citind cele trei romane, m-am oprit adesea din lectură și am rămas pe gânduri, reflectând la ideile prezentate. Ori asta este pentru mine semnul unui roman SF de calitate: nu neapărat abilitatea de a te ține lipit de ecranul de Kindle, ci faptul că te ajută să îți imaginezi și să analizezi situații noi, ieșind din banalul cotidian. Pentru asta, "Poseidon's Children" își merită cu prisosință cele 5 stele!


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii