Seria Mistborn, de Brandon Sanderson

Saptamana asta am terminat de citit trilogia "Mistborn", scrisa de Brandon Sanderson. E deja o serie clasica atunci cand vine vorba de genul fantasy si numai reticenta de a citi despre aventurile unei fetite orfane intr-un univers alchimistic m-a tinut deoparte de carti. Poate ca daca nu as fi inteles gresit subiectul, as fi citit-o deja, dar hei, niciodata nu e prea tarziu pentru o carte buna!

Desi mi-a placut enorm, mi-e greu sa descriu aceasta serie. Sunt atat de multe lucruri de spus incat nici nu stiu cu ce sa incep...

In primul rand, au fost publicate trei carti: The Final Empire, The Well of Ascension si The Hero of Ages.

Actiunea are loc intr-o lume condusa de "Lord Ruler" - "Lordul Conducator", care in urma cu 1000 de ani, indeplinind o profetie si capatand puteri de zeu, a invins fortele raului si s-a instaurat pe scaunul de conducator al intregii lumi, din postura de Imparat-Zeu. Planeta nu a scapat insa intacta din confruntare iar lumea este acum una gri si posomorata, acoperita de ceturi dese, si fulgi de cenusa ce se astern constant pe sol.

Mistborn: The Final Empire - coperta
(sursa imaginii: Goodreads)

Populatia a fost impartita in doua categorii: nobilimea si skaa. Nobilii erau descendenti ai suporterilor timpurii ai Lordului Conducator, primind de la acesta darul alomantiei. Skaa erau sclavi folositi de nobilime, si proprietate a Lordului Conducator, abuzati si tratati cu brutalitate. Au existate multe revolte ale populatiei skaa, dar au fost de fiecare data innabusite.

Cum puterile alomantice se transmiteau pe linie genetica, era strict interzis ca un nobil sa se "incruciseze" cu un skaa. Asta nu a impiedicat nobilii sa violeze sclavii ska, dar victima trebuia ucisa la final. Au exista insa cazuri in care au existat supravietuitori, fara de care nimic nu s-ar fi putut intampla.

Alomantia permitea unei persoane sa ingereze si sa "arda" (consume) metale, capatand astfel puteri speciale. In general, In general, un... alomant(?... termenul original este de allomancer) putea folosi un singur metal si era denumit "misting". Extrem de rar se nasteau persoane care puteau folosi toate metalele, capatand denumirea de "mistborn" (de unde si titlul trilogiei).

Nu toate metalele puteau fi insa consumate, exista o lista restransa, si veneau in perechi complementare. De exemplu, staniul iti ascutea simturile: puteai sa vezi mai departe, sa auzi mai bine, sa ai un miros mai puternic, etc. Perechea acestuia, cositorul, iti amortea simturile, fiind mai putin susceptibil la durere si iti oferea mai multa forta, rezistenta fizica, precum si abilitati sporite de vindecare. Fierul iti permitea sa atragi obiectele metalice, otelul iti permitea in schimbi sa le impingi.

Mistborn: The Well Of Ascension - coperta
(sursa imaginii: Goodreads)

Povestea incepe cu Kelsier, un hot pe jumatate skaa, singura persoana care a supravietuit si evadat din cea mai mortala inchisoare a Lordului Conducator, inchisoare in care si-a descoperit puterile de mistborn.

Pentru a se razbuna, pune la cale cel mai indraznet plan din istorie: cel de a-l detrona pe Lordul Conducator si de a elibera skaa din sclavie.

El este cel care o descopera si o salveaza pe Vin, o orfana care, asemeni lui Kelsier, este doar pe jumatate skaa si este de asemenea mistborn. O ia sub aripa sa protectoare si o invata sa isi foloseasca puterile pentru a-l ajuta sa isi duca la capat planul.

Mistborn: The Hero Of Ages - coperta
(sursa imaginii: Goodreads)

Pana aici totul este destul de standard. Ce face insa Mistborn o serie speciala este mitologia din spatele ei. Lordul Conducator este, fara doar si poate, un tiran brutal, dar in acelasi timp a reusit sa ofere lumii o mie de ani de pace si stabilitate si, desi nu se stie exact ce reprezentau acestea, a invins fortele raului. Detronarea acestuia este inevitabila dar... este oare o idee chiar atat de buna?

Nu ma asteptam la atat de multe surprize din partea acestei serii. Parea ceva mai previzibila si mai clasica dar a reusit sa ma tina cu sufletul la gura pana in ultimele pagini. Modulul in care se imbina toate bucatile povestii, toate detaliile, chiar si cele nesemnificative, si, mai ales, modul in care toate aceste lucruri se leaga de profetia originala... sunt pur si simplu un deliciu literar.

Descoperi din ce in ce mai mult pe masura ce avansezi iar la final totul face clic! intr-un mod satisfacator si neasteptat.

Merita citita!