Saga parcului Șinei - V

Săptămâna asta oamenii au fost mai puși pe treabă ca de obicei. Pe 13 mai s-a semnat, chipurile, contractul cu CFR pentru a permite dezvoltarea terenului și cel puțin în teorie înseamnă că în curând vom putea vedea cum se încep construcțiile.

Până la construit, ca să dăm Cezarului ce e al Cezarului, au reușit să rezolve cu dărmatul. La începutul săptămânii ultimele resturi de cocioabe au fost puse la pământ iar la scurt timp au strâns marea majoritate a resturilor de lemne, fierătanii și gunoaie.

Dacă nu mă înșeală memoria, miercuri a fost prima zi când am avut oportunitatea de a plimba câinii până în capătul străzii fără a fi blocat de obstacole și a fost o experiență plăcută, în pofida terenului accidentat, aproape ca după război.

Cu trotuarul blocat pe jumătate de mașinile parcate pe trotuar, cu mașini parcate în continuare pe terenul viitorului parc și cu șoseaua circulată intens de mașini, cel puțin la ora la care plimbăm noi câinii, e plăcut să ai pe unde să circuli ca pieton și să faci un pic de mișcare.

Rămâne de văzut acum care vor fi umătorii pași și când pornește din loc șantierul.