S-a stricat și Ikea...
Mă număr printre cei cărora le plăcea să meargă la Ikea. Articolele de mobilă aveau prețuri bune, design-ul lor era curat iar instrucțiunile de montare ușor de urmărit.
Experiența în magazin era și ea inedită. Vizitai o sumedenie de zone unde puteai vedea mobila expusă în variante de amenajări de camere și te puteai așeza pe paturi, scaune sau canapele, ca să vezi cât de comode sunt. Iar ce îți plăcea găseai la zona de autoservire, unde îți așezai singurel mobila pe un cărucior, o plăteai și mergeai cu ea acasă.
Bonus, la resturant aveau mâncare scandinaviană gustoasă și la prețuri corecte, iar o bună parte din ingrediente se găseau și de cumpărat la magazinul de alimente din interior. O experiență plăcută, dacă trăgeai linia. Atât de plăcută încât mi-am comandat mobila de bucătărie de la ei și, uneori, mai mergeam în vizită fără a cumpăra ceva anume, doar pentru restaurant și mărunțișuri. Dar nici un lucru bun nu ține la nesfârșit!
Azi am fost să îi cumpărăm prietenei mele un scaun de birou nou. Cel vechi a început să se destrame, avea nevoie de unul nou și cum Crăciunul e după colț...
Am ignorat aglomerația din magazin (cel din Pallady). Trebuie să fii absurd să te duci duminică după-amiaza în Ikea și să te plângi că e multă lume. Ne-am dus, am găsit zona de scaune, am probat mai multe și am găsit unul și arătos, și comod și bun și la preț. Sfânta Treime, cum s-ar spune!
Pasul următor a fost să fac o poză etichetei, că doar suntem în 2024 și nu mai notăm pe hârtie sau ținem minte coduri. Mi-a sărit însă în ochi faptul că nu mai era menționat un raion de unde să poți ridica produsul ci erai trimis la info point.
Ne-am dus la un Info Point, tot în zona de autoservire mobilă, am introdus codul și.... am fost nevoiți să facem o comandă virtuală, cu care nu eram sigur ce să facem. Aveam doar și o mână de produse din magazin într-o sacoșă. Dar am primit la final un cod de bare care trebuia scanat pentru plată la case.
Ajunși la case, am pus produsele pe bandă, ne-a scanat doamna codul de bare de pe telefon, de am putut plăti tot dintr-un foc, apoi ne-a îndrumat către zona de ridicare.
Acolo s-a întrerupt povestea de dragoste dintre mine și Ikea. În loc să fi putut pleca deja acasă, cu un banal pachet de un scaun de birou, am stat și am așteptat mai bine de 30 de minute să îmi fie pregătită comanda.
Colac peste pupăză, în 90% din timp nu se întâmpla mai nimic și părea că lucrurile se mișcă cu viteza melcului, ca apoi să fie gata simultan un pâlc imens de comenzi, de a fost nevoie să stăm iar la coadă.
Îmi pare rău, dar nu. Aici pun punct.
Înțeleg să stau la coadă în trafic ca să ajung la Ikea. Înțeleg să stau la coadă ca să ridic produsul. Dar să stau iar la coadă și să aștept să îmi ridic comanda?
Sunt curios ce a fost în capul managementului Ikea când a luat decizia și cum au determinat ei că asta va îmbunătăți procesul. Are sens pentru comenzi complexe, unde ai de alergat după n colete în n locuri și există șansa să ratezi ceva. Dar eu, cu coletul meu unic (cu care am plecat în brațe chiar), de ce trebuie să sufăr?
Un lucru e cert: nu o să mai cumpăr din Ikea prea curând.
