Ritualul de după cursă

Am alergat azi la Dac Warrior (pentru cei ce nu știu, e o cursă de alergare tip trail, dar cu obstacole pe parcurs, stil Spartan). Pentru ediția curentă o să revin mâine cu un review iar cei curioși pot afla mai multe din review-ul pentru prima ediție (la care am participat). Postul din seara asta este despre companionii mei. Nu, nu ceilalți participanți sau prieteni care m-au însoțit ci echipamentul meu.

Trei dintre obstacole implică noroi. Mult noroi. Drept urmare am ajuns acasă ca un purcel, cu hainele pătate, dar mai ales cu șosetele și adidașii încastrați în pământ uscat. I-am pus cu grijă într-un săculeț de pânză și i-am depozitat în geantă, alături de hainele transpirate și pătate.

Dacă hainele vor ajunge direct în mașina de spălat, șosetele și adidașii merită un tratament special. Nu doar că au dus greul dar au fost și cele mai afectate părți din echipamentul meu.

Drept urmare, ritualul meu din seara de după genul acesta de cursă nu e să mă relaxez ci să merg în baie și să mă apuc de spălat. Încep cu șosetele, pe care le clătesc în chiuvetă până când nu mai iese noroi din ele iar apa pe care o storci e doar ușor gri și nu neagră. Le las apoi să se usuce înainte să ajungă în mașina de spălat, pentru curățirea oficială.

Dau apoi jos șireturile, cu greul, și le clătesc și pe ele de noroi, tot în chiuvetă. Apoi, în cadă, spăl frumos adidașii până am certitudinea că îi pot băga și pe el la mașina fără să murdărească restul. Mi-au oferit aderență și m-au susținut când am avut nevoie, măcar atât să le datorez.

Ca o paranteză, se simte încălțămintea dedicată. Totul era plin de noroi la ei... mai puțin talpa. S-a autocurățat mergând aproape perfect, lucru pe care nu l-am mai pățit cu celelalte perechi de încălțări.

După ce își face treaba și mașina de spălat mă aleg cu echipamentul în stare aproape perfectă. Hainele sunt iar curate, adidașii arată ca noi. Apoi ajung în dulap unde se așterne peste ei praful până la următoarea ocazie unde se pot afunda iar în noroi.