Reprofilarea

Un scriitor, dacă îl putem numi așa, avea o pălărie magică. De fiecare dată când dorea să scrie ceva, băga mâna înăuntru și scotea un text numai bun de publicat. Scotea cărți și articole pe bandă rulantă cu această metodă și toată lumea era mulțumită: oamenii aveau ce citi iar scriitorul câștiga o pâine semi-cinstită.

Tragedia l-a lovit din senin când pălăria a mai încetat să producă texte. A băgat și a tot împins mâna, sperând să pescuiscă ceva, măcar un aforism sau un status de facebook dacă nu un text întreg, dar fără efect. A renunțat de abia atunci când a spart fundul pălăriei.

Disperat, s-a apucat să se caute prin buzunare. În cel stâng a găsit 3 scame și o monedă de 50 de bani. Cu chiu, cu vai, le-a transformat într-un text. A căutat apoi în cel drept și din pachetul de șervețele de acolo a mai făcut rost de încă o poveste.

Dar cu două povestioare nu se face un volum, așa că a continuat să caute. Buzunarele erau acum și ele goale, așa că s-a descălțat. După ce și-a scuturat bine pantofii, a mai scos de-o poveste din pietricele și nisip. Din miros a ieșit doar de-un aforism, dar povestea de dar nu se caută la lungime.

N-a durat mult până a ajuns dezbrăcat și lipsit de orice alte surse de inspirație. S-a scobit prin nas și prin urechi, dar ce-a găsit acolo era prea scârbos pentru a fi pus pe hârtie. Ce să facă, ce să facă? S-a îmbrăcat la loc, s-a plimbat să acumuleze praf dar în haine nu a mai găsit nimic iar pălăria tot ruptă era. Singurl loc din care mai ieșea ceva era tot nasul, cu aceeași calitate îndoielnică.

Și atunci ce să facă? Să moară de foame? Să se apuce de altceva, la vârsta lui? Nu, era prea târziu. Așa că s-a reprofilat și s-a angajat la un tabloid. Banii erau puțini dar munca era ușoară. Mai fora în nas, mai scotea de un articol.

Iar când a răcit și s-a pricopsit cu o avalanșă de material, și-a deschis direct o televizune de știri. Doar nu era să moară de foame.