Project Hail Mary

Mi-a plăcut la nebunie cartea lui Andy Weir, Project Hail Mary. A fost genul de carte care nu m-a lăsat să adorm, ținându-mă cu ochii lipiți de ecranul Kindle-ului până în miez de noapte. Când am auzit că urmează să primească o adaptare ecranizată am fost bucuros dar nu extrem de entuziasmat. Nu mi s-a părut genul de poveste pe care mediul vizual al unui film să o eleveze prea mult.

Filmul a apărut recent, numit tot Project Hail Mary, cu buget generos de blockbuster și cu simpaticul Ryan Gosling în rolul principal. De văzut, clar, dar aș fi așteptat să apară pe platformele de streaming. Însă când am prins un weekend liber, am auzit că are review-uri extraordinare iar alte filme tentante nu prea rulau, s-a înclinat balanța în favoarea lui și am fost să îl vedem la cinema. Deci, atenție, urmează un mini-review de la cineva care a citit cartea, chiar dacă nu va fi o simplă comparație între cele două medii!

Povestea este la bază una science-fiction. Pe scurt, Ryland Grace este un astronaut care se trezește din comă pe o navă spațială fără să știe cine este și cum a ajuns acolo. Își amintește treptat ce s-a întâmplat și realizează că are un mister de descifrat, un mister care are implicații galactice. Ajuns la destinație descoperă că nu e singurul cu această misiune. Spoiler: se întâlnește cu o formă de viață extraterestră inteligentă și are loc primul contact!

Cartea e un hard S.F. excelent, hard S.F.-ul fiind un subgen în care se pune un accent mult mai mare pe partea de "science" din science-fiction, se folosesc premize plauzibile și se insistă pe aspectul științific din spate. În cazul de față se explorează în primă fază modul în care Grace a ajuns pe navetă, experimentele făcute de el și rolul important pe care l-a avut în deslușirea misterului când încă era pe Pământ. Dacă romanul s-ar fi limitat la bucata asta și ar fi continuat cu explorarea din spațiu, găsirea unei soluții și întoarcerea acasă, sunt convins că tot mi-ar fi plăcut, deși poate nu la fel de mult.

Ce a făcut povestea din Project Hail Mary specială a fost partea de prim-contact, modul în care a reușit să comunice cu extraterestrul și, cel mai important, relația de prietenie profundă care a luat naștere între cei doi. Și aici, într-adevăr, filmul avea potențial, pentru că aș fi putut să îl văd în sfârșit pe Rocky. Ce a ieșit însă a fost ceva mai bun decât mă așteptam.

În primul rând, da, e un film care merită văzut la pe marele ecran. Chiar dacă grosul acțiunii are loc într-o navă spațială înghesuită, sunt multe scene din spațiu impresionante vizual. În al doilea rând, are și foarte mult umor (ca și cartea!) și scene pline de suflet care au alt farmec când ești într-o sală de cinema, alături de alți oameni care râd și oftează.

Ryan Gosling joacă un rol excelent, este credibil ca om de știință și te atașezi instant de el și de prietenul său, Rocky. Singura mea critică este că pentru un om de știință care a stat câteva luni bune într-o comă, avea niște bicepși cam prea bine conturați. Dar hei, înțeleg, nu poți să îl ai pe Ryan Gosling în rolul principal fără astfel de "sacrificii".

Prima parte din film, cea în care descoperim treptat cum a ajuns Grace în spațiu și ce s-a întâmplat pe Pământ e captivantă. Mă uitam la prietena mea, care a venit la film "blind", fără să se uite la trailere sau să citească despre el, și privea cu interes partea din film mai S.F., bucata care, să zicem, nu ar prezenta un interes la fel de mare pentru oameni care nu sunt fanii genului. Au folosit însă și acolo mult umor, fără să sacrifice nici micile detalii științifice ale experimentelor.

A doua parte din film, cea cu o potențială priză la public imensă, e cea în care Grace și Rocky se întâlnesc și trebuie să spun că le-a ieșit. Rocky nu arată cum îmi imaginam dar e simpatic și are un design pe care îl aprob. Chiar dacă bucata în care cei doi găsesc un mod de a comunica e pusă pe repede înainte, adevărul este că nici nu s-ar fi tradus la fel de bine în film, unde era important ca cei doi să poată comunica cât mai rapid, pentru a păstra interesul spectatorilor. În rest, au pus mult suflet și umor în execuție pentru un rezultat memorabil.

E unul dintre filmele rare unde fanii cărții nu au de ce să fie dezamăgiți, începând de la casting, continuând cu transpunerea descrierilor din carte în format vizual și terminând cu inevitabilele modificări aduse scenariului. E impresionant pe marele ecrane, deci merită și vizita la un cinema, iar povestea în sine are câte ceva pentru fiecare, nu doar pentru fanii S.F. Bonus, consider că dacă ți-a plăcut filmul atunci cartea va veni cu detalii suplimentare care te va face să apreciezi și mai mult povestea, într-un scenariu în care toată lumea are de câștigat.

Project Hail Mary e o adaptare foarte bună a unei cărți foarte bune și își merită fără îndoială toate laudele primite. E o recomandare evidentă pentru fanii genului S.F. și are suficient umor și mister pentru a fi captivant și pentru spectatorii care nu sunt fani S.F. în mod normal. E încă devreme în 2026 dar pentru mine e momentan cel mai reușit film de anul acesta.