Prognoza meteo

Era la fotbal când a simțit o picătură pe mână. Dar... mâna, uscată. Cerul, senin.

-"Mi s-o fi părut", și-a zis, apoi s-a întors la joacă.

Câteva ore mai târziu a început să plouă dar nu a făcut legătura, după cum nu a făcut-o nici a doua sau a treia oară când i s-a întâmplat asta. La un moment dat însă începi să remarci lucrurile acestea mărunte.

De fiecare dată când urma să plouă simțea o picătură cu câteva ore înainte. Fără greș. Nu era tocmai o abilitate extraordinar de practică dar era a lui.

A încercat să se laude de câteva ori cu ea dar fără succes. Părinții nu l-au luat în serios, era doar un copil. Probabil i se păruse, nu? Iar prietenii lui, copii și ei, erau neimpresionați. "Ai văzut prognoza meteo aseară, nu ne mai păcăli." sau "Sunt nori pe cer, normal că o să plouă." Așa că a încetat să le mai spună altora și a rămas micul lui secret.

Era mai util decât ați crede. Da, sigur, te poți uita la meteo seara, la știri, dar ce copil face asta? Ce copil se uită la știri în loc de desene? Internet, aplicație de meteo pe telefon? Nu existau pe vremea aceea. Să cari o umbrelă după tine? E grea... Așa că se baza pe puterea lui.

O putere magică, fermecată și era micul lui secret! Ba chiar l-a salvat de câteva ori, când a simțit picături mari și grele, a fugit la adăpost și a fentat câteva ploi torențiale ce l-ar fi făcut altfel ciuculete. Nu doar că se simțea special dar încetase să se mai teamă de ploaie, doar știa din timp că urma să vină.

Nu și-a pierdut puterea nici când a crescut. Din când în când mai simțea câte o picătură și din când în când ploaia venea dar cu timpul ajunsese să ignore senzația picăturilor de ploaie. Vedea prognoza pe ecranul telefonului de fiecare dată când îl scotea din buzunar. Cine mai avea nevoie de magie?