Postul de Paște

Nu, nu e vorba de genul acela de post în care o perioadă anume de timp te ferești de așa numitele mâncăruri "de dulce" (care, în pofida numelui, nu sunt dulci la gust ci de fapt au origine animală). În schimb, e genul de postare pe blog când, în lipsa altei idei mai bune, mă leg de evenimentul curent.

De la distanță aș zice că îmi place Paștele. Avantajului lui față de alte sărbători precum Crăciunul sau Anul Nou, e că vine de fiecare dată la pachet cu un weekend prelungit. O săptămână care se termină mai devreme, joia, și una care începe mai târziu, marțea. Ce poate fi mai fain de atât?

În fiecare an aștept cu nerăbdare mini-vacanța de Paște, în ideea că voi sta, mă voi relaxa și odihni și voi abuza gastronomic de mâncăruri gustoase de sezon. Și în fiecare an îmi iau aceeași țeapă. Paștele e o păcăleală...

Ziua de vineri, în loc să fie prima zi de sărbătoare, devine ziua în care trebuie să faci curățenie și pregătiri, de ajungi să muncești mai abitir decât dacă erai la locul de muncă...

Ziua de sâmbătă e destinată gătitului diverselor feluri de mâncare de Paște. Feluri de mâncare pe care nu le poți mânca de sâmbătă pentru că Paștele nu a venit încă în mod oficial. Deci sfârșești prin a improviza ceva de mâncare deși frigiderul și cuptorul sunt ambele pline...

Jumătate de sărbătoare, puf! dispare în neant cu două zile sacrificate pe altarul Paștelui. În locul unui mini-concediu ai parte de un mini-stres.

Te gândești că măcar duminica sau lunea te poți relaxa, nu? Greșit.

Duminica trebuie să faci turul telefoanelor și să suni sau să dai mesaje la toată familia. Iar lunea... în loc să fie ultima zi liberă, e o zi pe care o sacrifici pentru vizite la prieteni, în loc să stai liniștit acasă și să faci orice altceva.

Asta ca să nu mai vorbim de carnea de miel sau de oaie, care e atât de "gustoasă" încât te ferești de ea în restul anului și o mănânci doar cu ocazia Paștelui. Sau de cozonac care e un fel de prăjitură mediocră, gustos doar când e cald și proaspăt scos din cuptor. Și să nu uităm de bomboana de pe colivă: ouăle vopsite care sunt banale... ouă fierte.

Iar după ce trece nici măcar nu poți să uiți de el și să îți vezi liniștit de viață, concentrându-te pe următoarea zi liberă. Nu, trebuie să treci printr-un lung șir de interacțiuni sociale cu oameni care strâmbă din nas dacă nu îi saluți cu "Hristos a înviat" sau nu le răspunzi cu "Adevărat a înviat".

Paștele e o țeapă. Mai e mult până la următoarea zi liberă?