Ploile de vară

Dincolo de densitatea norilor, debitul de apă pe metrul pătrat, dimensiunea picăturilor de ploaie sau alte detalii plictisitoare, ploile au și alt mod de măsurare.

Nu suntem meteorologi, să ne luăm după aspecte științifice, cu valori concrete, raportate la principii dovedite deja de fizicieni curioși. Noi suntem oameni simpli, din popor, și ne raportăm la alte criterii. Iar pentru această categorie sunt doar două lucruri care contează.

Ai treabă undeva și ploaia te încurcă? Atunci e nasoală. Nu ai chef undeva și ploaia îți dă un prilej de fentă? Atunci e ce trebuie! Ploaia nu se măsoară în apă ci în oportunități create sau distruse. De asta nu îi pasă nimănui când plouă noaptea, atunci când dormi. Cu ce te afectează? Cu nimic.

Al doilea aspect e legat de sinergia cu vremea în sine și cu anotimpurile. E frig și bate vântul toamna? Fiiix de ploaie nu ai chef. E la fel de binevenită ca un cui în talpă și e întâmpinată de o grimasă pe chip. Nici măcar de pretext nu e bună, e deja urât afară, un pic de ploaie e overkill.

Dar dacă e vaaaară... e caniculă... asfaltul e încins, aerul prăfuit și atmosfera sufocantă? Atunci mai că te rogi să vină ploaia, să mai spele și să mai răcorească un pic lucrurile.

Deci după toate standardele care contează, cele mai faine ploi sunt ploile de vară. Și nu oricând, ci așa, mai pe seară, înainte să adormi. Să se răcorească și să se împrospăteze aerul, ca să poți dormi noaptea.

Hai, ploaie, hai!