Plagiatul
Cand eram in clasa am avut de facut o compunere despre Penes Curcanul. Pe la inceputul acestia am folosit o exprimare de genul “moartea a pornit la o noua zi de secerat”. Era o compunere despre razboi si soldati ucisi pe campul de lupta, moartea era descrisa adesea ca avand o coasa in mana astfel incat asocierea de imagini era una la mintea cocosului.
Doamna invatatoare a fost insa data pe spate de acest lucru. M-a pus sa citesc compunerea si in fata altor invatatori si s-a aratat profund impresionata ca elev putea sa vina cu asa expresie la o varsta atat de frageda.
Lasand la o parte faptul ca situatia mi s-a parut una jenanta, nu am putut intelege motivul entuziasmului. Nu era ceva chiar atat de special. Intra in categoria imaginilor fumate, alaturi de trestia melancolica, luna romantica. Cam la acelasi nivel cu faimoasa “Victor, o galaxie in devenire” si bla bla bla, jertfa, neam, altar. Combinatii de termeni si de idei atat de folosite incat cu greu ar mai putea starni admiratie, cel mult o jena pentru lipsa de inspiratie.
Din punct de vedere literar, se incadra in aceeasi categorie cu “In gradina lui tataie / L-am vazut pe Taie-Paie” singura “poezie” scrisa in copilarie de care imi mai aduc aminte.
Cel mai mare succes l-am avut insa cu o compunere pe o tema mult mai plicticoasa. Ceva cu descriere de peisaje, un subiect atat de repulsiv incat aproape l-as descrie ca pe o tortura. Am inceput atunci sa descriu o istorioara cu un baiat extraterestru care a venit noaptea cu o farfurie zburatoare si m-a plimbat prin tara, descriind in compunere peisajele vazute astfel.
Din nou, uluire, talent literar, centrul atentiei! Much wow, very story!
A doua zi s-au citit si restul compunerilor. Unul dintre colegi a fost brusc vizitat de o fetita magica, care l-a luat pe un covoras zburator si l-a plimbat peste tara. Invatatoarea a fost incantata, l-a felicitat de asemenea pentru imaginatie si a facut o remarca ce mi-a ramas intiparita in minte. Nu imi mai amintesc cu exactitate cuvintele, dar ideea era ca nu se putea spune ca m-a copiat. Adica baiat extraterestru versus fata magica, OZN versus covor zburator, idei complet diferite.
Lucrul asta m-a frapat. Mi s-a parut un plagiat evident, nu a fost o gandire in afara cutiei. Daca schimbi cutia cu o alta, tehnic vorbind gandesti, intr-adevar, in afara cutiei originale dar nu se cheama ca ai inovat.
Era, ce e drept, o lectie de viata utila: urmeaza povestile de succes, adapteaza-te si ai grija sa nu ramai in urma, un comportament demn de apreciat. M-a deranjat totusi semnul de egalitate pus intre mine, deschizatorul de drumuri si persoana care m-a urmat.
N-am spus insa nimic. La randul meu, copiasem cu nesimtire ideea dintr-o povestire pentru copii.
