Pestele mic, pestele mare
Pestele mic si pestele mare s-au asezat la masa de negocieri. In camera se asternuse o tacere de mormant. Nici unul dintre ei nu vroia sa fie cel care sa o sparga, lucru care ar fi fost vazut ca o slabiciune, dar nu aveau de ales. Unul dintre ei trebuia sa isi ia inima in dinti si sa porneasca tratativele.
Existase pe vremuri un echilibru al lucrurilor cu care ambele parti erau, de bine, de rau, multumite. Asa mersesera lucrurile din mosi-stramosi si toata lumea se obisnuise cu ele.
Apuse erau insa zilele in care pestele cel mare se infrupta din voie din pestii ce mici, fara ca acestia sa poata riposta.
Apuse erau si zilele in care pestii cei mici se strangeau in haite si, profitand de numerele lor imense, devorau pesti mari ironic, cat ai zice peste.
Status-quo-ul fusese intrerupt brutal de pestii mijlocii. Nu se stia mare lucru despre ei: cei mari sustineau ca ar fi pesti mici ambitiosi, cei mici sustineau ca ar fi pesti mari mai rahitici. Era un mister total iar pe pestii mijlocii nu indraznea nimeni sa ii intrebe, si-ar fidevorat interlocutorul.
Un peste mijlociu era suficient de puternic incat sa poata manca fara teama pestii mici dar si sa reprezinte o provocare pentru cei mari, ce se reprofilau asupra unor tinte mai usoare.
Mai mult decat atat, umblau si ei in haite, ce e drept mai mititele, si se puteau apara cu succes in fata pestilor de oricare dimensiune.
Hrapareti si multi ca pestii mici, cu o pofta nesatioasa, asemeni celor mari, erau spaima oceanului. Dupa ani, secole, milenii de pace relativa, atat pestii mari cat si cei mici se trezeau, pentru prima data in istorie, cu un dusman comun.
Si totusi, in pofida urgentei situatiei, nimeni nu lua cuvantul. Se priveau in ochi, cautand orice semn de slabiciune, asteptandu-l pe celalalt sa faca primul pas.
Atmosfera incepuse sa se incinga. Nimeni nu misca nici un muschi. Nimeni nu scotea nici o vorba, nici un zgomot. Incetasera chiar sa mai respire.
Lucrurile nu mai putea continua in ritmul actual, se ajunsese pe ultima suta de metri si cineva urma sa faca, in sfarsit, primul pas.
Doar ca n-au mai apucat. Au venit pestii mijlocii peste ei si-au mancat pe toti. Nu cautati o morala sau un sfarsit metaforico-filozofic pentru ca nu exista. Exista doar pesti mijlocii cu burta plina.
