Perspective - II

În timp ce mă spălam pe ochi în dimineața asta, m-am privit în oglinda de la baie și am realizat un lucru: mă simțeam odihnit. Poate că nu tocmai fresh și în forță, dar după o săptămână de chin și nopți nedormite a fost un șoc să mă trezesc dimineața fără să mă simt ca o ruină.

Coincidental, ziua de dinainte (duminica), mi-am petrecut-o fiind mizerabil, cu o durere de cap care nu m-a lăsat nici să mă relaxez, nici să mă odihnesc. M-am obișnuit însă cu migrenele și aproape de fiecare dată în ziua următoare simt un sentiment de apreciere și recunoștință pentru senzația de a nu avea durere de cap. Practic normalul devine ceva special dacă îți schimbi un pic perspectiva.

Practic și Marcus Aurelius spunea ceva similar cu stoicismul lui în Meditații. De multe ori nu poți să apreciezi cu adevărat ceea ce ai până nu te gândești la alternative. Lucruri pe care le luăm de-a gata și nu le prețuim se pot transforma peste noapte în ceva la care să visăm.

În mod normal, totul trece și se uită. Un lucru mărunt dar benefic pe care îl putem face în situații negative e să ne gândim cât de bine va fi atunci când totul se va rezolva sau încheia. Iar în situații plictisitoare să ne aducem aminte cât de rău a fost în trecut și să apreciem cum trebuie absența răului și a stresului.

În loc să alergăm după mai nou, mai bun, mai rapid să ne bucurăm că nu avem parte de mai rău. Pentru că dacă "mai bine" e un lucru rar, întotdeauna se poate și mai rău.