Pepeni, pepeni

Pepenii nu s-au schimbat foarte mult de ultima data cand mi-am abatut atentia asupra lor. An de an, in aceleasi locatii, aceiasi vanzatori incearca sa isi vanda marfa. Doar preturile se schimba. Uneori fluctueaza de la o zi la alta, alteori raman incremenite in timp si trece sezonul tot asteptand sa ajunga la un pret decent.

In copilarie, pepenii erau fructele acelea mari si zemoase, dulci, cu samburi negri si coaja verde, care jumatate din vara erau destul de scumpi iar cealalta jumatate foarte ieftini. Cu aceeasi nerabdare cu care asteptam sa se faca nucile sau porumbul de fiert asteptam si ieftinirea pepenilor. Cu banii cu care inainte luam unul puteam cumpara multi, mult mai multi, umpland de fiecare data beciul cu pepeni.

Era chiar un fel de concurs: cat de ieftini se pot face pepenii? Tineam cont de preturile vazute prin piata, pe la colt, pe marginea soselei pentru a vedea cine detine recordul. Care e cel mai ieftin? Cine castiga coroana?

Nu exista masa fara pepene. Ce altceva iti mai puteai dori?

Anul acesta insa pepenii refuza sa isi schimbe pretul. Au ramas blocati la 1.50 lei kilogramul atat in piata, cat si la tiganii care vand la colt. Doar prin supermarket-uri ii mai gasesti la 1 leu (0.99).

Trecand uneori pe jos pe langa tarabe, ii spuneam de fiecare data lui Alex ca mi-e pofta iar ea ma intreba de ce nu cumpar. Din principiu.

Pepenii nu erau scumpi cand eram copil, erau ieftini. La pretul asta nu au farmec.