Paradoxul informatic al instituțiilor publice

După ce se schimbă ultima cifră din an, prima mea grijă este să merg să îmi plătesc taxele și impozitele. Sunt un cetățean model, ce pot să zic? Îmi place să profit atât de faptul că e ceva mai liber, cât și de reduceri.

Anul acesta am fost ceva mai leneș, am tot amânat și am ajuns tocmai în februarie. Am plătit la un oficiu poștal, la recomandarea paznicei de la Direcția de Taxe și Impozite a Sectorului 5, recomandare pe care am urmat-o atunci când am văzut cozile imense de la casieria instituției și noianele de oameni cu dosare.

Cum mă răsplătește statul român pentru promptitudine și cinste? Trimițându-ne o înștiințare de plată în iulie, prin care ne anunță că ar trebui să plătim pâna la sfârșitul lunii iunie impozitele, altfel riscăm penalități. Impozite plătite de luni bune printr-o metodă oficială de plată...

Acum trebuie să merg cu chitanța la ei, să nu cumva să ne trezim executat siliți pentru datorii fictive. Nu e ca și cum aș avea altceva mai bun de făcut cu timpul ei. Plus că toată lumea știe că onestitatea față de stat se plătește.

Se tot vehiculează de ceva vreme numele șobolanului de Sebastian Ghiță, ale cărui firme mai că au pus monopol pe tot ce înseamnă IT în statul român. Dar într-o țară cu o industrie de profil solidă și cu angajați renumiți peste hotare, nu se găsește nici un programator mai de Doamne-ajută capabil să facă o soluție de sincronizare a datelor înstre instituțiile statului.

Ca unul care știe cu ce se mănâncă chestiile astea, pot spune cu mâna pe inima că asta deja nu mai e incompetență, ci rea voință. Bandiții căpușează milioane de euro, de la fraieri ca mine care plătesc la timp impozitele, și nu au măcar bunul simț de a face ceva vag funcțional.

Proști sunt cei care plătesc taxele.