Où sont les vaccines d'antan?

Îmi aduc aminte cu o nostalgie apăsătoare de acele vremuri de glorie. Pe atunci aveam un țel în viață: vaccinul!

O parte dintre noi apăsam frenetic butonul de refresh, așteptând cu sufletul la gură apariția miticului loc liber la vaccinare. Ce vânătoare, ce puști, ce ogari? Nimic nu se compara cu fanatismul și concentrarea cu care se pândeau locurile.

Trebuia să fii rapid, să îți zboare degetele pe mouse și pe tastatură cu viteza și reflexele unui jucător de Counter Strike, dacă vroiai să ai șanse. În plus, trebuia să îți surâdă și zeul serverelor ca nu cumva aplicația să dea crash fix atunci când credeai că ești pregătit. Senzații tari și andrenalină mai intense ca niciodată!

O altă parte schimba monotonia carantinei cu excursii spontane prin cele mai pitorești colțuri ale patriei. Peisaje de basm și loc liber la vaccin la Ascundeștii de Vale, ce poți dori mai mult? În timp ce restul nefericiților trudeau de zor în cutiile lor înghesuite, imitații ieftine de "locuințe", cei norocoși se plimbau sute de kilometri prin țară, fiind răsplătiți și cu o doză fermecată de anti-covid la final.

Chiar și cei mai cuminți și pasivi dintre noi, cei înscriși pe listele de așteptare, aveau pentru ce trăi. Dimineața începea relaxant cu o cafeluță și o vizită pe site-ul de programări. Pe ce loc mai suntem astăzi? A mai avansat lista? Ne apropiem? Oare prindem loc mai bun în altă parte?

Timpul zbura ca prin magie, dispărând în gaura neagră a vaccinului. Fiecare clipă liberă îi era destinată. Ia să vedem, s-au mai deschis centre noi? Câte doze au mai intrat în țară? E bun sau ba Astra-Zeneca?

Iar fiecare notificare de telefon provoca tresăriri profunde. Priveai ecranul cu sufletul la gură: să fie oare vorba de mult-așteptatul SMS care te anunță că te poți programa? Când acesta sosea, era întâmpinat cu la fel de multă pasiune precum venirea pe lume a primului copil.

"A sosit! Ne putem vaccina!". Bun de pus în ramă, mesajul era arătat tuturor celor dragi. Veștile bune circulau repede, desigur după ce fericitul recipient se programa, nu care cumva să piardă ocazia de aur.

Nu copilăria și nu liceul, ci perioada dintre doze era cea mai frumoasă din viața unui om. Prima doză era înconjurată de mister. Cum va fi oare? Va fi coadă la centru? Mă va durea? Voi avea efecte adverse?

Odată făcută, te puteai alătura cu succes celor vaccinați. Like după like curgeau pe râurile Facebook-ului, ca din cornul abundenței. Căpătai în sfârșit dreptul, obligația chiar, de a face glumele cu 5G pe Internet. În fond, făceai parte din casta superioară, elita celor vaccinați.

Apogeul venea odată cu rapelul și confirmarea oficială a statutului de vaccinat. Sigur, puteai să suferi niscaiva efecte adverse, dar căpătai la schimb ceva mult mai valoros: dreptul de a te lăuda.

Fie că făceai parte din tributul Pfizerist, Modernist sau Astra-Zenetic, la finalul zilei făceai parte dintr-un trib. Puteai să discuți cu ceilalți efectele avute sau nu, beneficiile vaccinului, aventurile avute la centrul de vaccinare, durata petrecută așteptând. Plus, de ce să nu recunoaștem, bârfele la adresa anti-vacciniștilor. Erau vremuri bune. Erau.

Odată ce ești vaccinat, totul se duce încet dar sigur pe apa sâmbetei. Știrile despre vaccinuri și covid nu mai au nici un haz. Scopul tău în viață... se pierde. Dispare în neant, alături de celelalte mode trecătoare.

Privești cu jind la cei ce nu s-au vaccinat încă. Ce bucurie pe ei! Maratoane, festivaluri ale vaccinării, posibilitatea de a intra în orice centru, fără programare. Ei, cei nevaccinați, sunt acum în centrul atenției. Guvernul se roagă de ei, media se roagă de ei, rețelele sociale se roagă de ei.

Ei sunt noii idoli la care se închină toată lumea! Iar noi, restul, ca niște jucării stricate, suntem maxim cifre anonime în graficele cu cei vaccinați. S-au dus vremurile de glorie, of, ce dureros apus-au ele...

Mi-e dor,
mi-e dor, mi-e atât de dor,
de vremea când făceam refresh de zor
pe site-ul cu programări la vaccinat,
doar-doar oi prinde loc la înțepat!
Primeai și cip fără să dai vreun ban,
mais ou sont les vaccines d'antan?