Ora de vara

Schimbarea orei obisnuia sa fie inainte un veritabil eveniment. In primul rand, trebuia sa urmaresc stirile sau discutiile, pentru a afla cand trebuie facut. Stirile erau mereu aceleasi, doar prezentatorii se schimbau, si uneori nici aceia.

O ora in plus sau in minus, mereu aveam dificultati in a retine. Uneori o faceam cu o zi inainte astfel incat a doua zi totul urma sa fie bine, alteori asteptam pana in dimineata urmatoare, cand primul lucru facut era sa deschid televizorul pentru a citi ora corecta de la televiziunile de stiri.

Pe vechile telefoane ora se schimba destul de usor, la fel si pe ceasurile de mana. Problema era cu vechiul radio cu ceas, cel care ma trezea zi de zi, cu alarma sa insuportabila. Ora in plus se adauga usor, printr-o simpla apasare pe buton. In minus insa… trebuia sa apesi in repetate randuri si sa ai grija ca din inertie sa nu setezi iar ora initiala.

De fiecare data imi puneam aceeasi intrebare: cum face CFR sa modifice ora fara sa afecteze prea mult mersul trenurilor. Si tot de fiecare data imi faceam calcule: o sa dorm mai mult, sau mai putin? Ora la care m-am trezit, e mai matinala sau ar trebui sa ma simt mai odihnit?

Era un adevarat ritual facut an de an, cu propriile sale rituri si reguli.

Anul acesta am aflat de schimbarea orei dupa ce s-a intamplat deja. Ceasurile de la telefon sau calculator s-au actualizat automat. Singura marturie a acestui eveniment a fost ceasul clasic din sufragerie.

Nu cred ca s-a obosit nimeni sa il puna la zi. A ramas blocat in trecut, si la propriu, si la figurat.