Omul-vesel

Omul-vesel era tot timpul vesel. Nimeni și nimic nu îl puteau supăra, motiv pentru care era tot timpul în centru atenției și avea și o gramadă de dușmani. Puține lucruri sunt mai iritante decât un om vesel, cu atât mai mult când tu ești supărat. Drept urmare, în fiecare zi avea loc câte un atentat asupra veseliei sale.

Luni, de exemplu, i s-a aruncat o pungă de gunoi în cap și poate că ar fi reușit să îi strice buna dispozișie dacă răutăciosul în cauză l-ar fi și nimerit.

-Ha! Sunt omul-vesel și nimeni nu mă poate supăra! declară el în timp ce ocolea gunoiul revărsat pe trotuar.

De la balcon, aruncătorul pungii își băga unghia în gât de ciudă și își continuă existența mizerabilă și plină de invidie.

Marți, un altul a vrut să îi pună piedică, doar că nu știu cum s-a nimerit că s-a împleticit el însuși în timp ce întindea piciorul, ocazie cu care lua o gură de asfalt.

-Ha! Sunt omul-vesel și nimeni nu mă poate supăra! râse omul-vesel, trecând nepăsător pe lângă individul cu gura plină de sânge, ce începuse chiar să plângă (mai mult de umilință decât de durere).

Miercuri lucrurile au fost ceva mai periculoase. De această dată un grup de indivizi a decis să colaboreze și să îl aștepte noaptea pe stradă pentru a-i trage o mamă de bătaie. Dar omul-vesel a rămas în noaptea aceea la un prieten iar pe bătăușii săi i-au prins un alt grup de bătăuși. Profitând de întuneric și de strada pustie, nu doar că i-au bătut bine, dar le-au luat și obiectele de valoare.

De data aceasta omul-vesel nu a mai spus nimic din simplul motiv că nu știa ce se întâmplase. Dar era în continuare vesel și nimeni și nimic nu îl puteau supăra.

Joi s-a revenit la un singur atacator. După o îndelungată planificare, acesta luă cu el o cutie de vopsea, pregătit să o arunce în fața omului-vesel. Bineînțeles că a ratat ținta… În timp ce vroia să o verse s-a împiedicat iar cutia i s-a vărsat toată peste haine. Și mai purta și haine noi, sărbătorindu-și anticipat (și eronat) victoria.

-Ha! Sunt omul-vesel și nimeni nu mă poate supăra! declară omul-vesel în timp ce un individ plin de vopsea îl privea morocănos.

Vineri oamenii au fost prea entuziasmați de sosirea weekend-ului. Prea veseli la rândul lor ca să le pese de omul-vesel, l-au lăsat în pace. La fel și sâmbăta, când au petrecut cu toții și au uitat de griji și de invidii. Iar duminica… duminica au fost prea mahmuri ca să mai facă ceva.

Ironia sorții a făcut ca în acel weekend omul-vesel să fie pentru prima dată supărat. Ignorat de lume, nu mai era nimic care să îi reamintească cât de vesel este. Fără dușmani care să îl invidieze își pierduse sensul vieții. Nu mai știa deloc cine este și, cel mai important, de ce era mereu vesel.

Apoi a venit ziua de luni iar haterii și-au reluat activitatea. Redevenit fericit, omul-vesel îi ignoră ca de fiecare data.

-Ha! Sunt omul-vesel și nimeni nu mă poate supăra!

Și nimeni nu știa adevărul.