Omenie înainte de Paște

Am început Paștele cu bine, cu un pisoi (Iepurașul) lipsit de poftă de mâncare. Cum amărâtul are și diabet dar și probleme renale, l-am dus la cabinetul veterinar Lu VET pentru puțină atenție și ceva perfuzii. De acolo am plecat cu o rețeta pentru o substanță ce se găsește la farmaciile umane, necesară pentru tratamentul lui.

Era ceva destul de rar, recomandarea a fost să mergem la farmacia Tei, care e însă în celălalt capăt al orașului. Drept urmare, mi-am încercat întâi norocul la cele trei farmacii apropiate de noi.

Am fost întâi la Beneva, prima ca proximitate. I-am arătat farmacistei rețeta, nu o avea dar pot spune că mă așteptam la asta. Am întrebat-o dacă îmi poate spune cum se numește medicamentul, să întreb direct la următoarea farmacie, căci pe rețeta nu era tocmai clar (nici chiar indescifrabil ca una a unui doctor uman, dar nici clară pentru mine). Domnișoara farmacistă m-a rugat să aștept puțin și a căutat cu amabilitate pentru mine numele medicamentului care conținea acea substanță.

A doua farmacie a fost cea din reclame, Catena. Nici acolo nu aveau ce îmi trebuie dar și aici și-au rupt din timp să caute în sistem, din proprie inițiativă și mi-au sugerat unde aș putea găsi o farmacie care să aibă ce îmi trebuie.

A treia farmacie a fost Dona. Nici aici nu aveau dar doamna farmacistă a stat să caute în sistem substanța și a găsit ceva similar. M-a rugat apoi să iau legătura cu cabinetul veterinar, dacă era posibil, și să o pun în discuție cu doamna doctor. Am sunat la cabinet, le-am pus pe cele doamne în legătură și ambele s-au interesat de compoziție, concentrate și alte detalii pe care cineva cu studii în medicină le înțelege mai bine.

Trei farmacii (și un cabinet veterinar) și la toate trei persoanele din spatele ghișeului și-au dat interesul să mă ajute. Nu să îmi ia banii și să facă o vânzare ci să mă ajute.

Poate o fi spiritul sărbătorilor pascale sau poate că, până la urmă, oameni suntem cu toții.