O idee, zero idei...

La inceput n-a fost ideea iar scriitorul a inceput sa o caute. Intai si intai a cautat pe birou, pe langa el, sperand sa fie undeva la indemana. A cautat cu un ochi atent si critic, eliminand orice urma de non-idee sau ideiuta pana cand nu a mai ramas nimic.

In speranta ca poate o fi scapat-o pe jos, a inceput sa caute si in jurul biroului, dupa care in camera, dupa care in toata casa. N-a fost sa fie.

Deja scriitorul devenise stresat. Cautase peste tot ideea, scormonind fiecare coltisor, tot-tot-tot si nu a gasit absolut nimic. Nu isi amintise sa fi iesit din casa cu ea… deci unde putea fi oare?

Resemnandu-se cu faptul ca ideea originala a fost pierduta pe veci, scriitorul a plecat in lume, lasandu-si pasii sa fie calauziti de vant si de intamplare. A calatorit peste noua mari si noua tari, a cunoscut zeci de popoare, fiecare cu o cultura mai interesanta decat alta, dar nu a gasit pe nicaieri nimic care sa il satisfaca.

Lumea era plina de idei, care mai de care mai mici sau mai mari, mai patrate sau mai rotunde, mai albe sau mai negre dar nici una nu era speciala...

Fix in momentul in care isi pierduse orice speranta, i-a aparut in cale ea, ideea, sau mai bine zis anti-ideea.

-“Uite-ma! Aici am fost tot timpul”, i-a spus ea. “M-ai cautat prin toata lumea cand de fapt nu am plecat nicaieri. Lipsa mi-a fost esenta iar prezenta m-ar fi facut inutila. Tot ce trebuia sa faci era sa ma accepti."

Scriitorul a privit-o lung, a strambat din nas nemultumit si si-a vazut de drum.

-“Cred ca ma confuzi”, i-a raspuns el, inainte sa plece. “Ideea de anti-idee este fumata… Caut ceva mai original"

Legenda spune ca scriitorul cauta si in ziua de azi o idee...