NOS4A2 - de Joe Hill
Cine a spus că așchia nu sare departe de trunchi l-a avut probabil în vedere pe Joe Hill. Joe Hill, sau pe numele său real Joe Hillstrom King, este fiul renumitului scriitor Stephen King, și e pus serios pe treabă, dorindu-și probabil ca într-o bună zi oamenii să-și spună: "îl vezi pe moșulețul acela? E tatăl scriitorului Joe Hill!".
Ultima carte citită în concediu mi-a făcut introducere cu opera sa. Cu un titlu criptic și review-uri excelente, NOS4A2 a debutat în forță, determinându-mă să îmi ignor companionii de pe plajă. Cu ochii lipiți de Kindle am uitat și de soare, și de apă, și de cei de lângă mine, captiv într-un univers misterios și tulburător.
sursa imaginii: Goodreads
Victoria McQueen e o adolescentă cu o imaginație foarte bogată. De fiecare dată când ceva important se pierde, o brățară, o fotografie de familie, o jucărie prețioasă, își închipuie că pedalează pe bicicleta ei pe un fost pod demolat care o aduce exact acolo unde are nevoie, indiferent dacă destinația este în orășelul ei sau în celalalt capăt al țării. Iar la finalul fiecărei călătorii comorile pierdute sunt recuperate. Există tot de fiecare dată și o explicație logică desigur. Sau poate că tocmai această explicație reprezintă ficțiunea?
Charles Talent Manx e un bătrân cu aspect sinistru, dar care iubește copiii. Adoră să îi plimbe în limuzina sa Rolls Royce Wraith din 1938, cu numărul de înmatriculare NOS4A2. Bătrâna mașina îi poate transporta într-o lume imaginară, un ținut de vis la prima vedere și terifiant la a doua, eternul Christmasland, tărâmul unde e mereu Crăciunul.
Iar când Victoria își ia bicicleta și pedalează în căutarea unor probleme, îl găsește pe Manx.
După cum spunea, așchia nu sare departe de trunchi. Talent moștenit sau rezultatul unei ucenicii naturale, e greu de spus, dar sigur e că Joe Hill știe să scrie și știe să te facă să îți pese de personajele sale.
Victoria nu e eroina curajoasă și pură iar Manx nu reprezintă forțele răului. Tragedia îi unește pe amândoi dar și pe cei care îi înconjoară, rezultând o poveste captivantă deși previzibilă. Iar asta pentru că NOS4A2 nu încearcă să atragă cititorii printr-un mister descifrat tocmai în ultimele pagini, forțându-te să treci prin capitole pentru a afla ce se întâmplă. Nu, aici misterul e doar o parte din roman, paginile se întorc singure și se întorc din interes pentru personaje și pentru poveste în sine.
Stilul seamănă cu cel al lui Stephen King dar nu e o imitație. Învățăcelul pornește poate pe urmele maestrului dar sfărșește prin a-și croi propriul drum.
Fanii lui King vor fi cu siguranță încântați și de cărțile fiului său, la fel și amatorii genului horror, chiar dacă această carte nu e chiar atât de înfricoșătoare.
