Noaptea de dinainte de cursă

Nu oi fi mare veteran dar tot am vreo 3 ani de când particip la concursuri de alergare. Amator, să ne înțelegem, fără pretenții la vreun loc în clasament sau măcar printre primii. În același timp, competitiv cu mine însumi și dornic de a obține rezultate dacă nu mai bune, măcar la fel de bune.

Am adunat atâtea medalii de participare că nici nu știu pe unde să le mai pun. Cunosc pașii de urmat înaintea unei competiții, ce să faci și să nu faci, cum să te porți și cum să te pregătești. Mă pot numi, cel puțin, familiarizat cu așa ceva. Și cu toate astea încă am emoții în noaptea de dinaintea unei curse.

Am și în ziua cursei. Ohoho, și încă cum! Atunci mă roade stomacul cel mai tare, mă macină nervii cel mai puternic și ating nivelul maxim de anxietate. Cu toatea asta, e cumva mai ușor atunci.

Timpul lucrează în favoarea ta. Oră cu oră, minut cu minut, secundă cu secundă, se apropie startul. "Trei... doi... unu...", se numără la comun apoi demarezi! Te doar picioarele, te doare pieptul, ți-e prea cald sau ești prea obosit, dar grijile dispar. Când alergi ești în altă lume. Nu și în noaptea de dinainte.

Atunci e cel mai greu. E important să ai un somn cât mai odihnitor, dar nu poți să nu îți faci scenarii. Dacă nu ai nici un țel, sunt griji banale. Oare va fi prea cald? Prea frig? Oare ajungi în timp util să îți lași hainele la garderobă?

Dacă ai un țel, grijile sunt mai mari. Când urmezi un plan de antrenament câteva săptămâni buni și faci sacrificii pentru a-l urma, presiunea e imensă. Mai rău, e auto-impusă, cel mai presant tip de presiune. Tot efortul depus nu poate fi în van, e important să îți atingi ținta. Dar...

Să vă spun un secret: să alergi competitiv și să dai tot ce poți e dureros. Foarte dureros. E o durere suportabilă dar nu mai puțin intensă. Te ard mușchii, te ard plămânii, te ard picioarele și tot ce îți dorești e să ajungi cât mai rapid și în siguranță la linia de finish. Iar corpul știe ce urmează, știe că va fi dureros și se teme.

În același timp, e și palpitant. Excitant. Entuziasmant! Cât de des ai ocazia să dai tot ce poți? Foarte rar. Te roade curiozitatea: oare a dat roade antrenamentul? Ești mai rapid? Ai mai multă rezistență? Oare condițiile meteo vor ține cu tine? Poți urma antrenamentul perfect dar o caniculă sau ploaie puternică vor bloca orice plan.

Entuziasmul și curiozitatea anulează cumva frica dar fără să o șteargă. Iar asta rezultă de fiecare dată într-o noapte de dinainte de cursă tare interesantă.

Mâine o să alerg la cursa de 5k de la Bucharest Grand Prix. Teoretic mi-am propus o țintă de timp. Practic nu știu dacă o să o pot atinge, vremea se anunță a fi destul de caldă, soarele puternic și deci deloc ideal pentru alergare. Dar am totuși o certitudine: mâine noapte, după cursă, o să dorm clar mult mai bine decât în seara asta.