Niște domni
Domnul Nae și-a renovat baia. A înlocuit vechiul vas de veceu cu unul mai modern și mai scump, de domn. Cum îi venea în vizită vreo rudă sau vreun vecin, cum îi trăgea după el în baie:
-Hai să vezi ce veceu mi-am luat. A fost cam scump, 1000 de lei, dar trebuie să ne respectăm, doar suntem domni nu animale, nu?, le spunea de fiecare dată cu fală în voce.
-Auzi domnu' Nae, dar cu veceul ăla vechi din curte ce faci, că arată urât? îl întrebă într-o zi unul din vecini, după ce fusese chemat la rândul său să vadă falnica toaletă renovată.
Nae privi încruntat spre vasul de ceramică dosit undeva în curte. Era pătat de vreme și ușor crăpat pe alocuri și, da, era o priveliște urâtă. Dar la tomberon nu îl putea arunca iar gunoierii i-au spus că nu îl acceptă și că trebuie chemată o echipă specială pentru moloz și deșeuri, ceea ce l-ar fi costat câteva zeci de lei.
Cam scump pentru buzunarul lui Nae. Dar era un domn și nu mai putea să stea cu el în curte așa că la lăsarea întunericului ieși pe furiș cu el în stradă și îl depozită în tufișuri.
Nu mai era problema lui.
Domnul Vasile se întorcea de la cârciumă. Nu pe trei cărări, căci era un domn, nu un bețiv ordinar, dar pe mai mult de una. Poate că băuse totuși un pic peste limită dar măcar băuse whiskey, nu vin sau bere ca toți țăranii, căci era un domn. Și în timp ce avansa pe trotuar, încă departe de casă, domnul Vasile fu lovit cu urgență de anumite nevoi primare.
Începu disperat să privească în toate direcțiile, doar-doar o vedea vreun veceu public. Era un domn și nu intenționa să urineze chiar așa, pe orice gard. Dar nu era nimic prin zonă iar casa îi era departe.
După câteva minute de agonie, se îndreptă resemnat spre un tufiș când, surpriză de la ceruri, zări un vas de veceu aruncat acolo.
-Doamne-Dumnezeule, îți mulțumesc că mă aperi! își făcu Vasile cu entuziasm și sinceritate semnul crucii.
Se așeză ușurat pe vas și începu să se ușureze. Nu pe stradă, ca toți bețivii, ci într-un veceu, ca oamenii civilizați.
Se ridică apoi cu eleganță și își continuă drumul spre casă, uitând să se mai încheie la șliț. Lăsase în urma lui o baltă dar rămânea un domn.