Next Gen Chef

Uite că după Culinary Class Wars Netflix mi-a dat o altă competiție pentru chefi de vizionat. Next Gen Chef a fost lansată în septembrie, cu ultimul episod difuzat pe 24 septembrie, și a avut 8 episoade de aproape o oră în care 21 de tineri bucătari se bat pentru titlul de "Next Gen Chef" și 500.000 de dolari.

Deși nu s-a ridicat la nivelul Top Chef, nu a fost un show rău iar fanii genului vor fi cu siguranță încântați de el. Urmând rețeta clasică de acolo, am avut-o ca gazdă pe Olivia Culpo, care e ceva deținătoare de restaurante și care a făcut o treabă decentă dar nu s-a remarcat cu nimic, și ca judecători principali pe Kelsey Barnard Clark, câștigătoare a sezonului 16 din Top Chef, care a fost simpatică și clar știa despre ce vorbește, precum și Carlton McCoy, un sommelier (nene care servește vinuri), care a fost preferatul meu și mi-a lăsat impresia unui om cald și pasionat de domeniu.

Cei 21 de concurenți au fost reduși rapid la jumătate din primul episod dar cei rămași au fost în general simpatici. A fost unul dintre rarele show-uri de genul unde nu am avut un favorit clar și unde ar fi putut câștiga aproape oricine fără să mă enervez, deci le-a ieșit casting-ul. A nu se înțelege că au fost toți o apă și un pământ, din contră, au fost diverși, din toate domeniile și de toate tipurile (am avut și mai aroganți, și mai zăpăciți, și mai dive, și mai "tocilari", și din mai multe zone geografice). În schimb, nu au alunecat spre clișee extreme, cum tind să facă alte show-uri.

Competiția a avut loc la CIA (Culinary Institute of America), o facultate privată pentru bucătari, unde evident că trebuie să fii talentat ca să fii admis. Nu a fost o simplă locație gazdă, ci profesorii de acolo au fost implicați în show, urmărind concurenții în timpul probelor, ajutându-i uneori cu sfaturi și oferind la final judecătorilor detalii despre prestația fiecărui concurent.

Un alt aspect interesant a fost că s-au ținut cont și de alte detalii relevante într-o carieră de chef, cum ar fi leadership-ul, cum să ceri și să primești feedback sau cum să te adaptezi la neprevăzut. Fără să dezvălui prea multe detalii, una din probe implica o perioadă de "research" în care concurenții puteau cere opinia judecătorilor înainte de testul final și s-a luat în calcul abilitatea lor de a ține cont de remarcile primite. O altă probă interesantă a fost una când trebuiau să servească mai mulți vizitatori, pe echipe, iar judecătorii le-au pus intenționat tot soiul de "piedici" pentru a vedea cum reacționează.

Singurul aspect deranjant a fost partea de "product placement", puțin cam forțată, dar îi înțeleg că trebuie să facă rost cumva de sponsori. Cât timp competiția în sine a fost interesantă, cu probe diverse (și a fost!) pot trece peste asta. Dacă ar fi avut și prezentatorii o idee mai speciali sau cu mai multă chimie între ei, ar fi ieșit un show excelent.

Chiar și așa, nu a fost rău deloc, mi-a plăcut și sper să primească un al doilea sezon care să ducă mai departe formatul, pentru că are mult potențial.