"Nas"-ul de odinioară

Știrea zilei (nu voi da link pentru că nu despre ea e vorba) e despre cum a murit liderul Hezbollah. Un nene bărbos al cărui nume începea cu "Nas", de a trebuit să îl recitesc de câteva ori ca să îl rețin.

Tot ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu e nasol, ca să fac o glumă proastă. E însă un subiect la care nu mă pricep, drept urmare ezit să am opinii, cu atât mai puțin opinii pe care să le expun public, pe un blog. Dar...

Dar.

Numele pe care l-am auzit azi mi-a reamintit de un nume ce îmi aducea zâmbetul pe buze în copilărie. Era cândva o vreme când musulmanii nu erau teroriști, fanatici religioși, imigranți nedoriți de nimeni, agresori dar și victime. Erau și atunci, sincer să fiu, dar nu și pentru mine.

În acele timpuri musulmanii erau cei care aveau poveștile alea pline de nuri și huzurii, eroii din basmele Șeherezadei, desprinși din cele o mie și una de nopți. Iar "Nas"-ul de care știam era Nastratin Hogea.

Varianta musulmană a lui Păcală, Nastratin (sau Nasreddin/Nassrudin Hodja). În traducerea lui Anton Pann, Năzdrăvăniile lui s-au numărat printre cărțile mele preferate din copilărie.

Nastratin nu era un terorist sau imigrant. Era un om hâtru, pus pe glume, înțelept, amuzant și cinstit. Mi-ar fi plăcut să îl cunosc și să aflu mai multe el, despre lumea în care a trăit, despre cultura lui. Și mi-ar plăcea să mă reîntorc în acele timpuri, când totul părea atât de simplu.