Musashi - de Eiji Yoshikawa

Cu toată pasiunea mea atât pentru citit, cât și pentru Japonia, când vine vorba de Musashi nu am termen de comparație. Singura carte oarecum similară pe care am citit-o a fost Shogun, a lui James Clavell. Dar dacă Shogun e scrisă prin prisma unui european naufragiat în Japonia iar cititorul învață despre obiceiurile nipone odată cu acesta, în cazul lui Musashi avem de-a face cu un roman scris de un japonez despre un ronin japonez, lucru care vine atât cu avantaje, cât și dezavantaje.

Publicat original în anii '30 sub formă de foileton, romanul lui Eiji Yoshikawa a ajuns rapid unul dintre cele mai populare romane atât în Japonia, cât și în întreaga lume. O descriere artistică dar bazată pe fapte reale a legendarului ronin Miyamoto Musashi, e operă clasică atunci când vine vorba de samurai.

coperta "Musashi"
sursa imaginii: Goodreads

Deși incursiunea în exoticul univers nu mai vine cu "roți ajutătoare", nu mi s-a părut că acest lucru ar face acțiunea mai greu de digerat, ci doar mai autentică. În fond, vorbim totuși de o operă literară, nu de o cronică scrisă de un istoric. Din acest motiv, citind Musashi m-am simțit mai transpus în mijlocul civilizației japoneze mai mult decât în cazul Shogun.

În ceea ce privește povestea din spate, am avut parte de mai puține lupte epice între samurai decât mă așteptam, primind în schimb aspecte interesante (cel puțin în primă fază) din viața de zi cu zi ale japonezilor medievali, ceva filozofie și o veritabilă telenovelă cu suișuri și coborâșuri. Nici nu poți primi altceva când Musashi e un samurai chipeș de care aparent fiecare personaj feminin se îndrăgostește, în timp ce el e interesant doar de sabie și filozofia zen.

Pe fundal se conturează și poveștile lui Hon'iden Matahachi, prietenul din copilărie al lui Musashi, și a mamei sale, Osugi, ale lui Otsu, fosta logodnică a lui Matahachi sau a lui Akemi, tânara care îi salvează pe Musashi și Matahachi după bătălia de la Sekihagara. Toate aceste personaje gravitează în jurul lui Musashi, intersectându-se sau nu cu el, și țesând împreună o poveste de aproape 1000 de pagini, ținându-te captivat încă de la primele rânduri.

E o poveste care reușește simultan să umanizeze o figură legendară dar în același timp și să o ridice la rang de legendă, totul fără a plictisi cu detalii istorice inutile sau lecții moralizatoare.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii