Moștenirea Căpitanului Prognoză

În urmă cu vreo 15 ani înainte să se nască Mirel, o mână de oameni mai norocoși au început să primească superputeri aleatorii. Fenomenul a continuat, cu aceeași raritate, iar el a avut șansa de a veni pe lume într-o societate în care supereroii și super-răufăcătorii erau o realitate.

Nu o să mire atunci pe nimeni că visul lui era să ajungă cel mai faimos supererou și să câștige măcar o dată premiul de Supereroul Anului. Ce copil nu își dorea asta? Dar excepțional de puțini primeau o superputere și un număr chiar mai mic de atât primea una utilă. Mirel a avut noroc doar pe jumătate.

Când a ajuns la vârsta adolescenței a descoperit că da, fusese binecuvântat de soartă. Dar puterea lui... Până și Băiatul-Broască era mai impresionant: i se lungea limba și putea plesni răufăcători cu ea, putea să sară mult și să înoate cu rapiditate. Mirel însă? Mirel putea să prezică vremea.

Nu, nu putea să o controleze sub nici o formă. A încercat, oh, și cât a încercat. Dar nu, era blestemat să aibă o superputere plictisitoare și relativ inutilă. Cum putea să ajungă Supereroul Anului într-o lume în care alții erau indestructibili, puteau să zboare sau să tragă cu raze laser din ochi? Mirel nu s-a dat însă bătut.

După ce s-a maturizat și a scăpat de ideile preconcepute din copilărie, a realizat că puterea lui nu era chiar atât de inutilă. A adoptat alterego-ul de Căpitanul Prognoză și a început să prezică vremea.

La o primă vedere nu pare mare lucru. Era doar un fel de băiatul de la meteo mai exact, nu? Greșit! Abilitatea lui de a detecta cu precizie fluctuațiile vremii i-a permis să pună bazele unui imperiu financiar de neegalat. Pe lângă ocazionalele fapte bune, când avertiza din timp victimele inundațiilor, uraganelor, viscolelor și altor fenomene meteo extreme, talentele lui Mirel îl făceau un titan al agriculturii. Toată lumea dorea să profite de informațiile pe care doar el le putea oferi pentru a maximiza și optimiza la sânge performanțele recoltelor.

Când Mirel, pardon, Căpitanul Prognoză a ajuns la 30 de ani, se putea lăuda cu faptul că ducea practic în spate toată agricultura la nivel global. Nu era nici o recoltă care să nu se bazeze pe informațiile lui și reușise chiar să elimine foametea din lume. Tocmai primise raportul oficial de la ONU: datorită performanțelor pe care numai el le putea face posibile, nu mai exista foamete, era suficientă mâncare cât să poată fi hrănit oricare cetățean de pe planetă, chiar și din cele mai sărăce țări. Era anul în care urma să câștige, în sfârșit, premiul de Supereroul Anului. Era sigur de asta!

Din nefericire, Căpitanul Prognoză putea să prezică doar vremea, nu și rezultatele voturilor. Da, primise o mențiune specială, dar câștigătorul era (iar!) Maiorul Potență, un supererou tradițional, puternic cât o sută de oameni și capabil de zbor, care salvase în acel an zece orfani dintr-un incediu.

Zece orfani? Zece orfani??? Super-recoltele lui Mirel salvaseră de la foamete și implicit moarte zeci de milioane de orfani din toată lumea. Dar cine câștiga premiul? Erou popular și palpitant, desigur.

În acea clipă Mirel a realizat că nu va căștiga niciodată premiul de Supereroul Anului. Atinsese apogeul, mai mult decât de a rezolva foametea globală nu prea avea ce să mai facă. Dar dacă oamenii nerecunoscători nu i-au putut oferi premiul dorit, nu-i nimic, mai era unul. Căpitanul Prognoză urma să devină Super-răufăcătorul Anului.

Nici măcar nu era greu. Pur și simplu și-a băgat picioarele și a refuzat să își mai ofere serviciile. Agricultorii de peste tot erau mult prea legați de compania sa iar asta a avut efecte dezastruoase pentru recolte. Sigur, oamenii s-au putut adapta în timp, nu au cedat toate recoltele dar producția a fost dată complet peste cap iar foametea a început să afecteze inclusiv țările înstărite. Era un coșmar. Era cea mai mare crimă comisă vreodată de un superer... nu, de un super-răufăcător. Nu doar din an, ci din secol, din toate timpurile. Merita un premiu!

Dar tot ce a primit Mirel au fost patru pereți și zăbrele de oțel. Super-răufăcătorul anului a fost Curelarul, un super-erou penibil, care putea controla curelele. În mod normal își folosea talentele pentru a juca fente de prost gust oamenilor pe stradă dar s-a întâmplat să îl descopere accidental pe Mirel când acesta încerca să fugă. L-a capturat cu ajutorul curelelor sale și, bonus, l-a bătut cu ele la fund în văzul lumii.