Maria Ana și povestea ei

Dacă era o persoană care să știe cum să se râdă de tine din cauza numelui atunci era clar Gherghina. Cu un nume neobișnuit a fost adesea ținta glumelor la școală și cum universului îi place să se țină de șotii pe bărbatul de care se îndrăgostise îl chema Ion Căcărează.

Dacă era un lucru pe care Gherghina Căcărează și l-a dorit mai mult ca orice a fost ca fetița ei să nu îi calce pe urme. Când a aflat că e însărcinată a stat bine pe gânduri, să îi caute un nume care să fie și inedit dar nici foarte ciudat. Și după îndelungi frământări a adus-o pe lume pe micuța Maria Ana.

Maria și Ana - două nume frumoase și tradiționale, adesea întâlnite împreună dar nu în ordinea asta. Un nume unic, nou și tradițional și normal în același timp. Sau cel puțin așa credea.

Problemele fetiței au apărut când a dat-o la școală. Colegii îi spuneau fie Maria, fie Ana, fie Ana-Maria, fie Mariana. "Maria Ana" suna prea artificial, prea dificil de pronunțat pentru ei, cu acel "a" prelungit și întrerupt de o pauză. Era pur și simplu nenatural.

Iar Maria Ana, crescută și îndoctrinată de mama ei și cu o fobie insuflată de pocirea numelui, se supăra de fiecare dată și insista să i se folosească numele corect. S-a ajuns chiar la situația în care doamna Gherghina Căcărează a venit la școală și i-a făcut scandal directorului și părinților celorlalți copii, bătându-le obrazul pentru bullying-ul prin care trecea copilul ei.

Ca să nu se pună cu nebuna, directorul i-a instruit pe profesori să i se adrese pe viitor doar cu numele de familie, ca nu cumva să i-l pocească accidental. Și uite așa, eleva Maria Ana a devenit eleva Căcărează la fiecare lecție.

Iar colegii ei? Ca să nu fie certați de părinții lor au început pur și simplu să o evite. Iar dacă nu aveau de ales, atunci se refereau la ea ca "aia". Și ca să fie corecți până la capăt, îl pronunțau prelungit și cu spațiu, drept "a-aia".