Lungul drum jos din pat

Iarna în sine nu e ceva rău, mulți îi așteaptă sosirea cu sufletul la gură. Vine la pachet cu cadourile de Crăciun, dezmățul de Revelion sau zăpada pentru cei norocoși.

Străzile sunt mai libere și poți plimba cățeii prin cartier, așa cum o facem noi, fără să te ferești de copiii care bat mingea, zbârnâie pe trotinete și biciclete sau aleargă, pur și simplu, așa cum doar copiii o pot face. Iar dacă a nins poți să îți vezi și câinii cum zburdă veseli prin zăpada albă și curată.

Ce NU este fain, în schimb, iarna? Să te trezești de dimineață.

Dacă în lunile calde te trezești natural când încep să te mângâie pe față razele de soare, învăluindu-te în lumina lor calmă ca un ceas deșteptător pe care nu îți vine să îl înjuri, iarna e fix opusul. Dacă deschizi ochii habar nu ai dacă e timpul să te ridici din pat sau dacă e încă miez de noapte, întunericul e la fel de adânc.

Iar dincolo de plapumă e frig. E discomfortul vremei reci. Nu te mai îmbrățișează moale și cald pătura, te învăluie neplăcut înghețul. Apoi dacă mai trebuie și să ieși din casă la ora aceea matinală? Puține lucruri sunt mai rele.

Cadoul ideal pentru anotimpul alb ar fi un soi de dormit cu mâneci și un pat ajustabil. În locul unei alarme să se ridice încet, încet, până ajungi în poziție de lucru. Apoi să îți apară o platformă în față, cu laptopul gata pornit, și să poți continua să lucrezi din pat. Ai terminat munca? Laptopul dispare, patul se întinde la loc și tu îți reiei somnul.

Înapoi la căldurică.