Lungul drum al zilei către noapte
Când eram copil iar conceptul de doomscrolling nu fusese încă inventat, telefoanele aveau roată cu numere, televizorul doar o mână de canale iar calculatorul era chestia aia folosită de vânzătoarele din magazin ca să afle totalul cumpărăturilor, timpul meu era pierdut în alte moduri.
Deși nu aveam parte de nici unul dintre viciile moderne în materie de risipire a timpului, aveam în schimb o bibliotecă generoasă atât acasă, la părinți, cât și la țară, la bunici (unde era aia mare). Mă așezam în fund și luam la rând cotoarele cărților, întorcându-mi capul ca o mâță ce încearcă să deslușească calendarul, în tentativa de a citi titlurile, doar-doar voi găsi ceva interesant. Unul dintre acele titluri era "Lungul drum al zilei către noapte".
Nu am reținut peste ani la ce se referea dar titlul în sine a rămas cu mine. Era un titlu atât de misterios și atât de poetic încă mă atrăgea de fiecare dată în mrejele sale. Putea fi despre orice dar de fiecare dată când scoteam cartea și citeam pe spate descrierea, o puneam la loc. Nu era de mine, nu era vreun Jules Verne, O mie și una de nopți sau vreun roman adolescentin de aventură precum Captivi în defileul panterei. Era de oameni mari.
Am citit ulterior și destul cărți de oameni mari, toți greii românești (probabil printre rarii elevi care au fost captivați de Ion sau Enigma Otiliei), Tolstoi, Stendhal, Dumas (chit că acolo era multă aventură) dar Lungul drum al zilei către noapte a rămas neatinsă. Îmi plăcea însă titlul, propriul roman în doar o mână de cuvinte.
În realitate este o piesă de teatru destul de faimoasă, scrisă de dramaturgul american Eugene O'Neill. Iar cel mai interesant lucru mi se pare că titlul original este Long Day's Journey into Night, ceea ce s-ar traduce mai degrabă prin "Drumul către noapte al unei zile lungi". Accentul cade pe "ziua lungă", pe parcursul unei zile grele și lungi și trecerea timpului până se face noapte. Un titlu tot interesant, dar mult mai specific.
Cine vrea să citească despre o zi lungă? Nu avem cu toții destule? Dar "Lungul drum al zilei către noapte"... cât de poetic, cât de puternic, cât de universal. Un titlu atât de frumos dar în mod de-a dreptul trist tradus, cred eu, un pic pe lângă și irosit pe o piesă de teatru...
