Luna de sacrificiu

Luna Februarie poate fi considerată una de sacrificiu. Dacă în Ianuarie îți (sau nu) planuri, în Februarie e liniște.

E ca o zonă tampon între începutul de an și primăvară, când încep sărbătorile (mărțișorul, Paștele) notabile. Sigur, și Februarie are Ziua Îndrăgostiților, Valentine's Day, infama 14 Februarie, dar e o sărbătoare artificială, de consum, pe care mulți o "sărbătoresc" doar ca să nu își ia o tigaie în cap.

La tristețea acestei luni contribuie și faptul că e cea mai scurtă. În 28 sau 29 de zile nu poți să faci mare lucru. Și tocmai din acest motiv, pentru mine Februarie e cea mai intensă lună.

De când cu Garmin-ul și Strava, m-a lovit gamificarea și am lună de lună challenge-uri de completat: 300.000 de pași, 100 de kilometri de alergat, 4 ore de exerciții fizice.

Dacă într-o lună normală aceste ținte se ating lejer, în Februarie trebuie tras.

Nu mai ai marja de eroare, nu mai merge cu lasă, bă, că recuperez mâine. Ori te ții de treabă, ori ratezi provocarea. Cei 300.000 de pași, de exemplu, îi ating lună de lună fără probleme, am o medie de ușor peste 10.000 pași zilnic. Pentru Februarie nu e suficient.

Trebuie să alerg o idee mai mult. Să merg o idee mai mult. Să respect fiecare zi de exerciții de forță și să nu trag chiulul.

Pe cât de stresant sună (și este!), e simultan și un prilej bun de a te concentra pe noul an.

Ianuarie vine și trece, încă te dezmeticești după nebunia sărbătorilor de iarnă. Dar Februarie e ca un duș rece, care te trezește și te bagă în viteză.

Hai, trage tare! A început Februarie, a început un nou an.