Low battery

M-a ajuns oboseala din urmă, în pofida faptului că nici nu s-a terminat bine weekend-ul.

În mod normal mă trezesc natural, undeva în jurul orei 7, poate un pic mai devreme, poate un pic mai târziu, în funcție de nivelul de oboseală, vremea de afară, lumina din cameră și pisicile care simt nevoia să zgârie la ușă sau să sară pe mine. Ca un om prevăzător, punctual și paranoic, am și două alarme: una la 07:30, doar cu vibrații (trăiască smartwatch-urile!) și încă una la 08:00, care are și sunet. Totul pentru ca la ora 08:30 să fiu treaz și gata de muncă.

Tot în mod normal, în zilele de marți și joi mă trezesc un pic mai devreme astfel încât la cel târziu 07:30-07:40 să fiu gata-echipat de alergare și ieșit pe ușă. Dau repede câteva ture pentru un total de vreo 5 kilometri / 30 de minute, apoi un duș rapid, totul pentru ca la ora 08:30 să fiu fresh și gata de muncă, dar și cu alergarea bifată. Dar săptămâna asta nu mi-a ieșit...

Luni de-abia m-am trezit, azi la fel. Cu ceasul vibrând ca de 07:30 iar eu încă amețit era clar că alergarea nu era o opțiune. Iar cu întunericul care se lasă acum seara, combinat cu mașinile care trec, trec și iarăși trec pe stradă, nu mă mai simt confortabil să alerg după program. Deci mi-am sacrificat pauza de masă și am bifat și alergarea de marți.

În mod poetic, în timpul alergării mi-a cedat bateria căștilor... Low battery, low battery, mă anunța o voce de chinezoaiacă odată la câteva minute, spre exasperarea mea. Zic "poetic" pentru că nici bateria mea nu era tocmai plină, cu atât mai mult cât avea deja bifat un sfert de oră de mișcat picioarele.

La jumătatea alergării au rămas fără energie și mi-am terminat traseul în liniște, doar eu cu gândurile mele, acoperite doar de zumzetul străzii.

Am ajuns acasă și le-am băgat de îndată la încărcat. Acum mă așteaptă cu procentaj maxim pentru următoarea tură. De-ar fi la fel de simplu și cu bateria personală...