Lies of P

Nu am fost niciodată bun la jocuri care să necesite reflexe rapide. Deși seria Dark Souls și conceptul de soulslikes mi se păreau interesante, ca om care se joacă de regulă pe story-mode și tot moare, am stat departe de ele. Păreau mult prea dificile și nu pentru mine. Apoi am primit cadou de Crăciun jocul Elden Ring în 2022.

După două tentative frustrante de nici 1-2 ore, l-am abandonat și re-abandonat, era mult prea greu și continuam să mor. Văzând însă dezamăgirea prietenei mele că nu sunt încântat de jocul pe care mi l-a dăruit, am căutat pe Internet ceva ghiduri, mi-am schimbat perspectiva și nu doar că am reușit să îl termin, dar m-am îndrăgostit de el și de gen.

Am terminat deci Elden Ring, apoi Bloodborne, am încercat și Mortal Shell (nu s-a lipit de mine) și primul Dark Souls (nu am apucat să îl termin dar am ajuns foarte departe). Nu am devenit un jucător mai bun dar am profitat de toate tacticile parșive, summon-uri și modurile de "trișat" oferite pentru a face față provocărilor. Cu toate acestea sub centură, m-am bucurat când luna trecută Lies of P a fost oferit gratis la abonamentul de PS Plus.

Lies of P este un soulslike produs de un studio coreean și inspirat de Aventurile lui Pinocchio. Cu o grafică superbă, te transportă într-un univers inspirat din La Belle Epoque (sfârșitul anilor 1800), destul de steampunk, în care o revoltă a păpușilor mecanizate se suprapune cu o epidemie misterioasă care transformă oamenii într-un fel de zombies. Tu ești P, o păpușă misterioasă, care trebuie să își salveze creatorul, pe Geppetto, și să își descopere umanitatea.

Spre norocul meu, varianta ajunsă pe PS Plus a beneficiat de un update care a introdus moduri noi de dificultate. Deși l-am ales pe cel mai ușor, care promitea o experiență "lejeră", pentru cei care doresc să experimenteze povestea, nu am avut parte de un joc ușor ci de un veritabil soulslike doar că un pic mai accesibil pentru începători. Și față de alte soulslikes, Lies of P chiar are o poveste interesantă în spate și un gameplay relativ liniar.

Ajuns la lupta finală, mi-am dat seama că nu vreau să mă despart încă de joc așa că am achiziționat și DLC-ul, Lies of P: Overture, care este de fapt un prequel (într-una din zonele din joc găsești un portal prin care ești transportat în trecut și poți experimenta o parte din evenimentele care au influențat povestea din prezent).

Mi-a luat 64 de ore să termin jocul original + DLC-ul. Zonele din joc, inclusiv din DLC, care e menționat ca fiind considerabil mai dificil, au avut o dificultate pe care am considerat-o perfectă (din nou, pe easy mode). Inamicii te iau prin surprindere, trebuie să explorezi cu atenție zonele, e și ceva platforming, cu echilibristică pe bârne la înălțime dar nu a fost niciodată cu adevărat frustrant ci doar o provocare.

Quest-urile au fost și ele mult mai accesibile decât la un soulslike standard și în general primeai notificări la accesarea opțiunii de fast-travel când aveai ceva nou de făcut sau de completat într-o zonă. Luptele cu boșii au fost în schimb grele, dar cu puțină strategie, echipament adecvat situației și noroc, puteau fi duse la capăt. Cu excepția luptei cu Veronique din DLC, infamă pentru nivelul de dificultate, unde am încercat timp de trei zile (minim 1-2 ore pe zi, de grinding pentru levels și tentative de a o bate), majoritatea adversarilor au murit în mai puțin de 5-10 tentative (poate 10-20 la o mână de boși mai dificili).

Poate sună mult, dar cu zone de respawn amplasate practic lângă locul luptei, cu ergo-ul recuperabil din exteriorul arenei (echivalentul banilor și experienței, cu care poți cumpăra item-uri și levels, dar pe care le pierzi când mori și ai o singură șansă să le recuperezi), experiența generală a fost acceptabilă.

În plus, ca orice soulslike care se respectă, a venit la pachet cu arme foarte diverse, unele ceva mai puternice, dar toate viabile, fiecare cu propriul stil de joc, deci dacă simțeai că lucrurile nu merg puteai experimenta cu o armă mai adecvată stilului tău (de exemplu, săbii imense sau ciocane care lovesc rar dar bine, sau spade și pumnale arhi-rapide), plus posibilitatea de a bloca un atac sau de a-i face parry dar și așa-numitele legion arms, un set de upgrade-uri pe care le puteai face brațului stâng (de exemplu, să poată trage cu flăcări sau să poată bloca aproape orice atac fără a pierde din viață).

Un joc de nota 10 în opinia mea și mi-aș dori ca mai multe soulslikes să îi urmeze exemplul și să ofere posibilitatea de a coborî un pic dificultatea și de a avea alternative de a face luptele mai ușoare. De ce spun asta? După ce am terminat ultima luptă, foarte overleveled (parcă bine peste nivelul 150), cu arme duse la maxim, amulete cu bonusuri, un legion armat dus și el la maxim, și cu peste 60 de ore de experiență în spate, am încercat în modul rematch primul boss din joc la dificultatea originală a jocului.

M-a bătut dar cred că aș fi avut șanse să îl omor dacă mă străduiam un pic. Dar, din nou, cu echipament și stats de endgame. Oare ce șanse aș fi avut dacă încercam Lies of P la lansare, cu acea dificultate? Aș fi ajuns măcar până la el? Probabil că nu. Aș fi fost un jucător în minus care să se bucure de poveste și univers.

Din fericire, cu noile setări de dificultate, Lies of P a rămas greu dar accesibil, deci îl recomand și pentru cei care vor să vadă cum e un soulslike dar și pentru veteranii genului, la nivelul standard de dificultate (presupunând că există veterani care nu l-au jucat deja, lol).